Irena Burawska
Irena Burawska-Kessling (n. , Zakroczym, Mazovia, Polonia – d. , Konstancin-Jeziorna, Mazovia, Polonia) a fost o actriță poloneză de teatru și film. BiografieÎn 1948 a absolvit Școala de Teatru de Stat din Varșovia. În cea mai mare parte a vieții sale profesionale, a fost asociată cu teatrele din Łódź și pentru cea mai lungă perioadă (din 1966) a jucat pe scena Teatrului Stefan Jaracz din Łódź. De asemenea, a jucat la Teatrul Municipal din Lublin (1948–1949) și la Teatr Ziemi Opoleskiej (1954–1955). A debutat ca actriță de film în 1964, cu un rol în filmul Wilczy bilet (Biletul lupului). În 1967 a avut un rol minor în Stajnia na Salvatorze în regia lui Paweł Komorowski(d).[2] În 1981 a apărut nemenționată în filmul Dacă ai o inimă care bate regizat de Wojciech Fiwek(d).[3] În 1975 a jucat în filmul Czerwone i białe(d) (Roșu și Alb) în regia lui Paweł Komorowski. Anul următor a apărut în Czerwone ciernie(d) (Spini roșii) în regia lui Julian Dziedzina(d).[4] În 1981 a apărut ca soția lui Prokop în Vraciul, film regizat de Jerzy Hoffman.[5] În același an este distribuită în filmul lui Krzysztof Kieślowski, Noroc chior.[6] În 2001 apare în filmul Tăcere ca bunica Mimi (filmul este regizat de Michal Rosa după un scenariu de Krzysztof Piesiewicz).[7] Ultima sa apariție în fața camerei de filmat a fost în 2002 în filmul Wszyscy święci(d) (Toți Sfinții) (regia Andrzej Barański(d)) din ciclul Święta polskie(d) (Sărbătorile poloneze). [8] De-a lungul carierei sale a apărut în aproape 30 de filme și în mai multe emisiuni de teatru de televiziune. În 1983 a fost recompensată cu titlul de Activist cultural onoarat (Zasłużony Działacz Kultury(d)). În 1985 a primit Medalia cu ocazia a celei de-a 40-a aniversare a Republicii Populare Polone (Medal 40-lecia Polski Ludowej(d)). În 1986 i s-a acordat Crucea de Merit din aur. La 23 septembrie 1999 a primit Crucea de cavaler a Ordinului Polonia Restituta. Înmormântarea Irenei Burawska a avut loc la 28 mai 2007 la cimitirul parohial din Skolimów(d). Filmografie
Note
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia