Iosif Uglar

Uglar Iosif
Iosif Uglar, 1974
Date personale
Născut	30 decembrie 1920 Ferneziu, România
Decedat	13 august 2006, (86 de ani) Baia Mare, România
Cetățenie	România
Etnie	maghiară
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română limba maghiară
Membru al CC al PCR
În funcție 23 iulie 1965 – 22 decembrie 1989
Membru al Comisiei Centrale de Revizie
În funcție 25 iunie 1960 – 23 iulie 1965
Secretar al C.C. al PCR
În funcție mai 1974 – 23 noiembrie 1979
Membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR
În funcție 12 februarie 1971 – 28 noiembrie 1974
Membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR
În funcție 28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1979
Prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1952 – 1989
Premii	Ordinul Muncii
Partid politic	Partidul Comunist din România
Alma mater	Academia de Științe Economice București
Profesie	dulgher, politician comunist, economist
Modifică date / text

Uglar Iosif (n. 30 decembrie 1920, Ferneziu – d. 13 august 2006, Baia Mare [1])[2] a fost un politician comunist român de origine maghiară, membru al Partidului Comunist Român din august 1945.

În anul 1945 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, ministru, prim-secretar al Consiliului Regional de Partid Mureș.

Uglar Iosif a fost în fruntea regiunilor și județelor Maramureș și Satu Mare până în 1976, când a fost promovat, la București, în structuri centrale de partid și de stat.

Uglar Iosif a fost Președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (cu rang de ministru) în Guvernul Manea Mănescu (1) (3 iunie 1974 - 18 martie 1975), Guvernul Manea Mănescu (2) (18 martie 1975 - 30 martie 1979) și Guvernul Ilie Verdeț (1) (30 martie - 26 noiembrie 1979).

Activitate și funcții:

• ucenic (1934–1938) și dogar la Topitoria de plumb a statului din Ferneziu;
• încorporat la Regimentul 3 Cavalerie (Husari) Oradea (septembrie 1941), detașat la atelierul de tâmplãrie al unei unitãți din Munkács;
• trimis pe front în orașul Lulineț (regiunea lacurilor Peripet – iunie 1944);
• retras în orașul Kemet, Ungaria (decembrie 1944);
• dogar la Topitoria Ferneziu (din ianuarie 1945);
• membru al U.T.C. din februarie 1945;
• membru de partid din august 1945;
• membru al Comitetului de partid la Topitoria Ferneziu (din 1945);
• secretar al organizațiilor U.T.C. și „Tineretul Progresist“ Ferneziu;
• instructor în Comitetul de plasă al „Tineretului Progresist“ Baia Mare (din noiembrie 1946);
• instructor al Comitetului județean Bihor al „Tineretului Progresist“ (din decembrie 1946);
• secretar al Comitetului de plasă U.T.C. Baia Mare;
• lector la cursul de partid de trei luni (din august 1948);
• responsabil cu propaganda al Comitetului de partid din plasa Baia Mare (din 1950);
• șef al Secției organizatorice (din 1950);
• prim-secretar (1952–1958) al Comitetului regional de partid Baia Mare;
• prim-secretar al Comitetului regional de partid Maramureș (din 1965);
• prim-secretar al Comitetului județean de partid și președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Satu Mare (din 1968);
• membru al Consiliului de Conducere al Curții Superioare de Control Financiar (din 22 mai 1973);
• vicepreședinte al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale;
• secretar al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (de la 25 iulie 1974);
• membru al Consiliului de Stat (din 29 noiembrie 1974);
• președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (22 martie 1975–30 noiembrie 1979);
• președintele Secției pentru sistematizare, construcții sociale și edilitare din cadrul Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale (1978);
• președintele Biroului executiv al Comisiei centrale de partid și de stat pentru sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale (26 iunie 1974; 3 martie 1978);
• președinte al Comisiei centrale pentru întreceri socialiste între consiliile populare județene și al municipiului București, municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale (din 17 octombrie 1978);
• vicepreședinte al Consiliului Național al F.D.U.S. (din februarie 1980).
• Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: Tușnad, reg. Baia Mare (1952–1957); nr. 7 Carei, reg. Maramureș (1961–1965 și 1965– 1969); nr. 6 Carei, jud. Satu Mare (1969–1973); nr. 1 Baia Mare-Est, jud. Maramureș (1975–1980); nr. 5 Băile Herculane, jud. Caraș-Severin (1980–1985); Vrancea (1985–1989);
• vicepreședintele Comisiei economico-financiare a M.A.N. (din 13 martie 1969);
• membru al Comisiei pentru consiliile populare și administrația de stat a M.A.N. (1 aprilie 1980), publicat în http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf

Studii

• Curs de partid de trei luni (iunie 1948)
• Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu“ (septembrie 1949–1950)
• Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1955–1958)
• Curs postuniversitar la Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“
• Doctorat la Școala Superioară de Partid Moscova
• Academia de Științe Economice București

Distincții

• „Ordinul Muncii“ clasa a III-a (1952);
• medalia „A 5–a aniversare a R.P.R.“ (1952);
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a V-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[3]
• Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1959);
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[4]
• Ordinul Muncii clasa I (4 aprilie 1962) „pentru merite deosebite în munca de colectivizare a agriculturii și întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective”[5]
• medalia „A 10–a aniversare a forțelor armate ale R.P.R.“ (1964);
• medalia „A 20–a aniversare a eliberării patriei“ (1964);
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[6]
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a IV-a (27 august 1964);
• Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a III-a (mai 1966);
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa a II-a (1969);
• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[7]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[7]
• Ordinul „23 August“ clasa I (30 decembrie 1980).

Note

1. http://www.octavianbutuza.eu/2010/02/07/prietenindu-ma-lnga-inimile-lor/^[nefuncțională]
2. ro Membrii CC al PCR
3. Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 381.
4. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 394.
5. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 269 din 4 aprilie 1962 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 15, 2 iulie 1962, p. 109.
6. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Legături externe

• Prim secretarul rebel. Cel mai apropiat prieten maramureșean al lui Ceaușescu, schimbat din funcție la ordinul tovarășei Elena, 30 octombrie 2013, Carp Cosmin, Adevărul
• Mobilierul fostului prim secretar de partid, donat muzeului Arhivat în 16 februarie 2018, la Wayback Machine., 16 februarie 2018, Agerpres