Ieronim Șerbu

Ieronim Șerbu
Date personale
Nume la naștere	Afon Herz Erick
Născut	2 decembrie 1911 Botoșani, România
Decedat	8 decembrie 1972 (61 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor critic literar[*]​
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ieronim Șerbu (pseudonimul lui Afon Herz Erick, n. 2 decembrie 1911, Botoșani, România – d. 8 decembrie 1972, București, România) a fost un prozator român.

Biografie

S-a născut într-o familie evreiască din Botoșani. Părinții lui erau Avram Moise Erick și soția sa, Frieda Ruhla (născută Sigal). A urmat Liceul „Gheorghe Lazăr” din capitala națională București. Din 1932 până în 1943 a frecventat cercul literar organizat în jurul revistei Sburătorul. A debutat ca scriitor în 1932 în revista lunară Discobolul, pe care a fondat-o împreună cu Dan Petrașincu și cu Horia Liman. A colaborat, de asemenea, la publicațiile Azi, Lumea, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale și Gazeta literară, folosind la început pseudonimul Aron Ciuntu.[1]

Prima carte a lui Șerbu a fost volumul de povestiri Dincolo de tristețe, care a apărut în anul 1940. Au urmat alte două volume de povestiri: Oamenii visează pâine (1945) și Vițelul de aur (1949), precum și romanele Rădăcinile bucuriei (1954) și Podul amintirilor (1963). Interesanta lucrare memorialistică Vitrina cu amintiri a apărut postum în 1973. Articolele sale pe teme literare au fost adunate în volumul Itinerarii critice (1971). Proza timpurie a lui Șerbu era analitică; după al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist el a abordat teme sociale și etice în creațiile sale literare. În ciuda rescrierii textelor sub presiunea unor diferiți factori, Șerbu nu a reușit să creeze o operă literară unitară și reușită artistic.[1]

Opera

• Dincolo de tristețe, nuvele, Editura Librăriei Socec &Co. S.A., București, 1940 (ed. a II-a, cu o postfață de Șerban Cioculescu, Editura pentru literatură, București, 1969);
• Oamenii visează pâine, povestiri, Fundația Regele Mihai I, București, 1945;
• Vițelul de aur, nuvelă, Colecția „Contemporanul”, București, 1949;
• Cuptorul nr. 3, București, 1950;
• Linia de foc, nuvelă, București, 1950;
• Erupția, nuvelă, București, 1951;
• Mama, Editura Tineretului, București, Colecția Tineretului sătesc 1951;
• Poveste de dragoste, Editura Tineretului, București, 1951;
• Rădăcinile bucuriei, roman, Editura Tineretului, București, 1954;
• Nunta în stepă, nuvelă, ESPLA, București, 1956;
• Izgonirea din rai, roman, ESPLA, București, 1956;
• Hoțul, nuvele, Editura Tineretului, București, 1957;
• Izgonirea din rai, nuvele, ESPLA, București, 1959 (ed. a II-a, Editura pentru literatură, București, 1965; ed. a III-a, Editura Tineretului, București, 1969);
• Podul amintirilor, roman, Editura Tineretului, București, 1963 (ed. a II-a, Editura Tineretului, București, 1967);
• Urmărirea, Editura Tineretului, București, 1966;
• Itinerarii critice: eseuri și cronici literare, eseuri, Editura Minerva, București, 1971;
• Vitrina cu amintiri, Editura Cartea Românească, București, 1973.

Note

1. ^ Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 658. Pitești: Editura Paralela 45, 2004.