Holeră
Holera este o boală infecțioasă bacteriană[9] foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de electroliți (substanțe minerale). Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută ușor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca ulterior acest indice de letalitate să scadă între 20 și 70 % la cazurile netratate. SimptomeDupă o perioadă de incubație între 2-3 zile urmează de obicei trei stadii de evoluție:
S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuse la îmbolnăvire. DiagnosticLa stabilirea diagnosticului se ține cont de evoluția bolii, certificată prin identificarea[14] vibrionului holeric în fecale sau în coținutul vomitat. Agentul etiologic![]() ![]() Holera este cauzată de vibrionul holeric, Vibrio cholerae, care produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii[15]
Holera apare frecvent în țările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:
IstoricBoala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră[18] În secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra.[19] În Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră.[20] În „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai mulți soldați din cauza holerei decât pe câmpul de luptă. Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg izbucnește în același an o epidemie mare (8 600 de morți).[21] Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a extins în America Latină (400 000 de cazuri). TratamentCel mai important obiectiv al tratamentului este rehidratarea organismului prin administrare pe cale orală de soluții ce conțin glucoză, carbonat de sodiu, clorură de sodiu și clorură de potasiu[22]. Antibioticele folosite sunt:
Alte medicamente folosite:
Ca măsuri de profilaxie se recomandă respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea cu apă potabilă , eventual acțiuni de vaccinare pe cale orală. Note
Lectură suplimentară
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia