Hierofanie

O hierofanie este un act prin care se manifestă sacrul. Cuvântul este format prin unirea adjectivului grecesc hieros (în greacă ἱερός; sacru/sfânt) cu verbul phainein (în greacă φαίνειν; a descoperi/a aduce la lumină).

În scrierile lui Mircea Eliade

Cuvântul hierofanie apare frecvent în lucrările istoricului religiilor Mircea Eliade, care l-a preferat cuvântului mai constrictiv teofanie (apariție a lui Dumnezeu).[1]

Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan.[2] Potrivit lui Eliade, pentru omul tradiționalist, miturile conțin „descoperiri ale sacrului (sau supranaturalui) în Lume” — acestea fiind, de fapt, hierofanii.[3]

În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei, eroi etc.). Manifestându-se ca un model ideal, sacrul conferă lumii o valoare, o direcție și un sens: „manifestarea sacrului înalță ontologic lumea”.[4] Potrivit acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să se conformeze modelelor sacre stabilite prin hierofanii pentru a avea o realitate adevărată: pentru omul tradițional, lucrurile „își dobândesc realitatea și identitatea numai în măsura participării lor lntr-o realitate transcendentă”.[5]

Note

1. Shamanism, p. xiii.
2. Patterns in Comparative Religion, p. 1.
3. Myth and Reality, p. 6.
4. The Sacred and the Profane, p. 21.
5. Cosmos and History, pg. 5.

Bibliografie

• Mircea Eliade:
  • Cosmos and History: The Myth of the Eternal Return. New York: Harper Torchbooks, 1959.
  • Myth and Reality. Trans. Willard R. Trask. New York: Harper & Row, 1963.
  • Patterns in Comparative Religion. New York: Sheed & Ward, 1958.
  • The Sacred and the Profane: The Nature of Religion (trans. Willard R. Trask), Harper Torchbooks, New York, 1961
  • Shamanism: Archaic Techniques of Ecstasy. Princeton: Princeton University Press, 1972.
• Francesco Diego Tosto, La letteratura e il sacro, trei volume. (2009-2011), Esi, Napoli.