Henri Wald

Henri Wald în 1978

Henri „Ricu” Wald (n. 31 octombrie 1920, București, România – d. 14 iulie 2002, București, România[1]) cunoscut și ca Henry Wald,[1] a fost profesor universitar, autor, filozof, publicist, logician, eseist și scriitor de non-ficțiune român.[2]

Biografie

Viață timpurie

Wald s-a născut într-o familie de mici negustori din București, capitala României.[2] Conform propriilor sale afirmații, inclusiv din volumul memorialistic Confesiuni (1998), Wald a devenit interesat în filosofie la vârsta de 16 ani, ca urmare a unei lecturi date de unul din profesorii săi.[1] A fost nevoit să părăsească școala de stat, în speță liceul, în 1940, din cauza unei legi discriminatorii a timpurilor.[2] Totuși, Wald a putut studia în continuare la un colegiu privat dedicat studenților evrei.[2]

Carieră

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wald a servit într-un detașament de muncă forțată din cauza faptului că era evreu.[2]

Din punct de vedera al opiniilor sale politice, Wald a fost comunist și „antifascist radical.”[2]

Henri Wald a început să publice în septembrie 1944 în ziarul Tribuna poporului (ortografiat și ca Tribuna Poporului). În plus, a mai contribuit și la mai multe periodice de stânga și la unele publicații culturale.[2]

Viitorul filozof și logician a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1946, după ce a scris ca teză de dizertație lucrarea de diplomă intitulată Mentalitatea mic-burgheză.[1][2] Ulterior, Wald a devenit profesor de filozofie la București în 1948, funcție pe care a ocupat-o până în 1962 (când ar fi fost concediat din cauza opoziției sale față de poziția oficială de „naționalist-comunistă” a guvernului român de atunci). Wald a lucrat și în alte instituții de învățământ până la pensionarea sa, survenită în 1983.[2]

Datorită angajamentelor sale politice față de ideologia comunistă, Wald a lucrat și în departamentul de propagandă pentru regimul comunist român de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950.[1][2] Către ultimii ani ai vieții sale, Wald a devenit semnificativ mai apropiat de iudaism, despre care credea și afirma că era una din „matricile gândirii umane.”[2] Târziu în viața sa, Societatea Română de Radiodifuziune, prin departamentul său numit Centrul de istorie orală i-a acordat un interviu, în care s-a discutat despre activitatea profesională, amintirile lui Henri Wald și istoria vieții sale.[1]

Henri Wald a decedat în 2002, la vârsta de 82 de ani.[2]

Lista lucrărilor sale (posibil incompletă)

• Wald, Henri – Rolul limbajului în formarea și dezvoltarea ideilor, Editura Academiei, Bucuresti, 1957
• Wald, Henri – Introducere în logica dialectică, Editura Academiei, 1959
• Wald, Henri – Structura logică a gîndirii,, Editura Științifică, Bucuresti, 1962
• Wald, Henri – Elemente de epistologie generală, Editura Stiintifică, Bucuresti, 1967
• Wald, Henri – Realitate si limbaj, Editura Academiei, 1968
• Wald, Henri – Homo significans, Editura Enciclopedică, Bucuresti, 1970
• Wald, Henri – Limbaj si valoare, Editura Enciclopedică Română, Bucuresti, 1973
• Wald, Henri – Ideea vine vorbind, Cartea Românească, București, 1983 (ediția intai)
• Wald, Henri – Ideea vine vorbind, Cartea Românească, București, 1986 (ediția a doua)
• Wald, Henri – Tensiunea gândirii, Cartea Românească, București, 1991
• Wald, Henri – Confesiuni, Editura Hasefer, 1998

Referințe

1. ^ en „Henry Wald – 80”. Romanian Jewish Heritage — Moștenirea evreilor români. 2000. Arhivat din original la 18 ianuarie 2014. Accesat în 28 aprilie 2019. 
2. ^ en „Wald, Henri”. The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe — Enciclopedia YIVO a evreilor din Estul Europei. Accesat în 2 iulie 2018. 

Legături externe

• Manuscrisele lui Henri Wald (1920 – 2002) în limba română – Manuscripts archive — www.HenriWald.WordPress.com
• Despre Henri Wald pe pe Enciclopdia YIVO, articol scris de Andrei Corbea-Hoisie, tradus în engleză de Anca Mircea
• Blogspot - Valeriu Stănescu, articolul Henri Wald (1920–2002) - un om pe care nu poți să nu-l iubești