Harold Lang
Harold Lang (n. , Daly City(d), California, SUA – d. , Chico(d), California, SUA) a fost un actor, cântăreț și dansator american. BiografieLang și-a început cariera profesională ca dansator de balet, debutând în echipa companiei San Francisco Ballet în 1938 și continuându-și apoi activitatea artistică, doi ani mai târziu, în cadrul companiei Ballet Russe de Monte Carlo și din 1943 în cadrul American Ballet Theatre (numit pe atunci Ballet Theatre). În perioada cât a fost angajat al ABT, a făcut parte din distribuția originală a spectacolelor de balet Fancy Free și Interplay ale lui Jerome Robbins și a jucat în spectacolele de balet realizate de George Balanchine, David Lichine, Léonide Massine și Antony Tudor. Începând de la sfârșitul anilor 1940, Lang a trecut de la balet la teatrul liric. A debutat pe Broadway în spectacolul de scurtă apariție Mr. Strauss Goes to Boston (1945), apoi a avut mai mult succes ca solist în Three to Make Ready (1946) și în Look, Ma, I'm Dancin'! (1948). Primul rol important al lui Lang a fost Bill Calhoun / Lucentio în spectacolul original Kiss Me, Kate (1948) - deși nu s-a înțeles întotdeauna cu compozitorul Cole Porter.[4] Al doilea rol principal pe Broadway a fost Joey în reluarea din 1952 a musicalului Pal Joey. A mai apărut pe Broadway în spectacolele Make a Wish (1951), Shangri-La (1956), Ziegfeld Follies of 1957 și I Can Get It for You Wholesale (1962). Lang, de asemenea, a făcut turnee cu spectacolul Once Upon a Mattress. În spectacolul de lungă apariție Kiss Me, Kate, Lang (în rolul lui Bill) a interpretat numărul său muzical solo „Bianca” și a interpretat, de asemenea, „We Open in Venice” (ca Lucentio), împreună cu Alfred Drake (ca Petruchio), Patricia Morison (Katharine) și Lisa Kirk (ca Bianca). Lang a interpretat, de asemenea, cântecele „Tom, Dick sau Harry” (ca Lucentio), împreună cu Edwin Clay (ca Gremio), Charles Wood (ca Hortensio) și Lisa Kirk (ca Bianca). Deși a apărut în emisiunile de televiziune la începutul anilor 1950, Lang nu a jucat în filme comerciale. S-a spus că 20th Century-Fox a vrut să-i ofere rolul Mike, iubitul lui Vera-Ellen, în filmul muzical Three Little Girls in Blue" 1946), dar el a fost nevoit să refuze din cauza faptului că avea angajamentelor teatrale pe care trebuia să și le onoreze. El ar fi trebuit să interpreteze cântecul devenit ulterior clasic „You Make Me Feel So Young”. Înlocuitorul său a fost actorul minor Charles Smith, care nu era nici cântăreț și nici dansator. Biblioteca Publică din New York deține filme de arhivă cu interpretările lui Lang în spectacolele Fancy Free și Interplay. El l-a interpretat, de asemenea, pe John Sappington Marmaduke „Bubber” Dinwiddie, fratele Marthei Dinwiddie Butterfield, în spectacolul biografico-parodicsatiric First Lady al lui Patrick Dennis. Atât Arthur Laurents, cât și Gore Vidal au afirmat că au avut relații sentimentale cu Lang.[5] Începând din 1970 și până la moartea sa în 1985, Lang a fost profesor de dans la California State University din Chico.[6] Apariții pe scenă
Note
Lectură suplimentară
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia