Hârlău
Hârlău este un oraș în județul Iași, Moldova, România, format din localitatea componentă Hârlău (reședința), și din satul Pârcovaci.[2] AșezareOrașul se află în nord-vestul județului Iași, pe malul Bahluiului. IstoriePrima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din Roman. Ei au fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile Bojica, Siliștea, Munteni, Burdujani și Bahluiul, populația totală fiind de 4196 de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți cu 133 de elevi și o școală de fete cu 95 de eleve.[3] Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca reședință a plășii Hârlău din același județ, având 4352 de locuitori.[4] În 1950, a fost retrogradat la rang de comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut la județul Iași.[5][6] DemografieConform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Hârlău se ridică la 10.349 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.905 locuitori.[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,66%), cu o minoritate de romi (8,49%), iar pentru 14,8% nu se cunoaște apartenența etnică.[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,88%), cu o minoritate de penticostali (1,12%), iar pentru 15,2% nu se cunoaște apartenența confesională.[9] Hârlău - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia EconomieÎn economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. La sud de oraș se află cunoscuta regiune viticolă Cotnari. La sud-vest și în zonele limitrofe ale orașului se află domeniile familiei Cavaler Lupu de Totoescu, familie de boieri ce-și are originile în secolul al XII-lea.[necesită citare] În anii pre-comuniști domeniile au fost preluate de către regimul comunist, iar conacul preluat de poliția secretă, Securitatea, după alungarea din postul de primar a lui Eugen Nicolae Totoescu, în 1956. Politică și administrațieOrașul Hârlău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Gheorghiță Curcă[*] , de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]
TransportOrașul este străbătut de șoseaua națională DN28B, care leagă Iașiul de Botoșani. La Hârlău, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ281A, care deservește comuna Deleni.[11] La Hârlău se află capătul de linie al căii ferate Podu Iloaiei-Hârlău, pe care circulă trenuri de călători cu destinația Iași.[12] EducațieÎn oraș funcționează două școli generale și două licee: Colegiul Național „Ștefan cel Mare" Hârlău și Liceul Tehnologic Hârlău. SănătateAsistența medicală este asigurată de un spital, „Spitalul Orășenesc Hârlău”, o policlinică și cabinete medicale de medicină de familie. Monumente istoriceMonumente istorice de interes național
Monumente de arheologie
Monumente de arhitectură
Personalități
Vezi și
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia