După revenirea Basarabiei și nordului Bucovinei la România în 1941 s-a decis ca aceste două provincii să constituie două unități administrative autonome, conduse direct de conducătorul statului prin reprezentanți personali. Guvernământul Basarabiei a fost format din RSS Moldovenească și din regiunea Akkerman a RSS Ucrainene, ocupate de URSS în iunie 1940.
Guvernământul Basarabiei a fost împărțit în județe și anume Bălți (reședință - Bălți), Cahul (reședință - Cahul), Cetatea Albă (reședință - Cetatea Albă), Chilia (reședință - Chilia Nouă), Ismail (reședință - Ismail), Lăpușna (reședință - Chișinău), Orhei (reședință - Orhei), Soroca (reședință - Soroca) și Tighina (reședință - Tighina).[1][2] Fiecare județ a fost împărțit în plăși.[1] Județul era administrate de către prefecți, iar plășile de prim-pretori, ajutați de unul sau doi pretori.[1] Comunele urbane și rurale făceau parte din plăși și erau conduse de primari.[1]
Funcția de guvernator al Basarabiei a fost îndeplinită de următorii: gen. Constantin Voiculescu (5 septembrie 1941 - aprilie 1943)[3] și gen. Olimpiu Stavrat (aprilie 1943 - 22 august 1944).
Această formă de organizare a provinciei a fost valabilă până la abrogarea Legii nr. 790/1941 prin Decretul-Lege din 4 septembrie 1944 (Legea nr. 449/1944).
^ abcdDecretul-lege nr. 2.506 (Legea nr. 790) pentru organizarea Basarabiei și Bucovinei, art. 15, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 209 din 4 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.193.
^Decretul-lege nr. 2.762 (Legea nr. 873) din 4 octombrie 1941 pentru modificarea art. 15 din decretul-lege cu nr. 2.506 din 1941, privitor la organizarea Basarabiei și Bucovinei, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 236 din 6 octombrie 1941, partea I-a, p. 5.924.
^Decretul Conducătorului Statului nr. 2.515 din 5 septembrie 1941 pentru numiri de Guvernatori, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 211 din 6 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.241.
