Gura Bîcului, Anenii Noi

Gura Bîcului
—  Sat  —
Nistrul lângă Gura Bîcului.
Gura Bîcului Gura Bîcului (Anenii Noi) Localizarea comunei pe harta Moldovei
Gura Bîcului Gura Bîcului (Anenii Noi) Localizarea comunei pe harta raionului Anenii Noi
Coordonate: 46°55′50″N 29°27′44″E ({{PAGENAME}})
Țară	Republica Moldova
Raion	Anenii Noi
Guvernare
- Primar	Lilia Brehova (PAS[2], 2023)
Altitudine	11 m.d.m.
Populație (2014)
- Total	3.401 locuitori
Cod poștal	MD-6523[1]
Prefix telefonic	+373 265
Prezență online
GeoNames
Harta satului și localitățile din jur Harta satului și localitățile din jur
Modifică date / text

Gura Bîcului este un sat din raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Este situat pe malul Nistrului la vărsarea Bâcului și lângă lacul Sălaș.

Istorie

A fost atestat documentar pentru prima oară în 1446 cu numele Davida și în 1554 cu numele Gura Bîcului.[3] Existența satului în secolele al XV-lea și al XVI-lea este dovedită și arheologic. Au fost găsite oase de animale domestice, precum și oase de cerbi și mistreți și solzi de pește.[4] Se practica și olăritul.[5]

Satul și iezerele care aparțineau acestuia au fost lăsate moștenire mănăstirii Humor de către logofătul Toader Bubuiog, ctitorul mănăstirii. Acest fapt este confirmat de un document din anii 1554-1555 al domnitorului Alexandru Lăpușneanu.[6] Treizeci de ani mai târziu satul aparținea familiei Movileștilor. Se cunoaște un document, datat cu 26 februarie 1586, potrivit căruia Dumitru Movilă, mare vătaf de ținutul Sucevei, și soția sa Lupa, și cu copiii lor, au făcut danie satul Davida mănăstirii Sucevița. Satul și-a păstrat denumirea de Davida până târziu. Astfel, mărturia hotarnică a moșiilor Ciumeșeni și Păducheni din 27 martie 1700 era semnată de un oarecare Vasile vornicel „nemesnic ot Davida.”[7] Pe timpurile Principatului Moldovei, satul făcea parte din ocolul Satelor de Jos din ținutul Orhei și a fost un timp îndelungat extremitatea sud-estică a pământurilor controlate de domnitorii Moldovei, la sud de Bâc fiind deja teritoriul raialei Benderului, iar la est de Nistru alte posesiuni otomane. Astfel, Letopisețul anonim al Țării Moldovei (1661-1709) menționează că domnul Moldovei Antioh Cantemir, primind poruncă de la Poartă să meargă la Tighina pentru a participa la lucrările de fortificare a cetății, s-a pornit din Iași la 20 aprilie 1703 și, după un scurt popas făcut la Chișinău, „a purces în gios pe Bâc pe marginea țării până în țărmurile Nistrului la satu la Davida la hotarul țării.”[8]

Pe timpurile Imperiului Rus, satul aparținea de ținutul Tighina. La începutul secolului al XIX-lea era cunoscut deja cu numele de Gura Bîcului și era stăpânit de generalul Catargi.[7] Recensământul din 1817 găsea în satul Gura Bîcului 26 de gospodării țărănești cu 120 de fălci de pământ arabil, 300 de fălci de fâneață, 20 de fălci sub seliștea satului. Mai era un lac cu pește (Ghiolul) și două mori pe Bâc. În 1827 satul avea 37 de gospodării de țărani și 3 familii de mazili. Ceva mai târziu, aici au fost așezate cu traiul și câteva zeci de familii de ucraineni, cărora li s-a dat și pământ. Catagrafia din 1859 înregistra 441 de locuitori, moșia aparținînd colonelului Ianovski, urmaș al lui Catargi; în 1875 – 154 de case, 663 de locuitori, 116 cai, 287 de vite cornute mari, 1638 de oi; în 1904 – 279 de case, cu 2871 de locuitori, un pod plutitor peste Nistru, pescărie, stupi.[6] În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, colonelul Ianovski a construit conacul Dragalina. În 1888 este construită școala primară[9] și în 1890 biserica Sf. Ierarh Nicolae.[6]

Pe timpurile României Mari, localitatea făcea parte din județul Tighina, iar după cel de-al doilea război mondial aparținea de raionul Bender. După desființarea acestuia în 1962, a fost inclusă în raionul Anenii Noi.[10] La Gura Bîcului era sediul sovhozului-fabrică "Nistru", specializat în legumicultură. În 1970 populația se ridica la 3.218 locuitori.[11]

Podul de la Gura Bîcului a fost dat în exploatare în 1982 și detonat de forțele separatiste în cursul războiului din Transnistria.[12] Deși a fost refăcut încă în 2000, din cauza împotrivirii autorităților din Transnistria, a fost deschis pentru circulație abia în 2017.[13]

Demografie

<div class="transborder" style="position:absolute;width:100px;line-height:0;

Structură etnică

     moldoveni (96,12%)

     ucraineni (1,17%)

     ruși (1,52%)

     găgăuzi (0,2%)

     bulgari (0,23%)

     români (0,29%)

     evrei (0,03%)

     țigani (0,2%)

     alte etnii / nedeclarată (0,24%)

Conform datelor recensământului din 2004, populația localității este de 3.427 locuitori, dintre care 1.676 (48,91%) bărbați și 1.751 (51,09%) femei.[14] Structura etnică a populației în cadrul localității arată astfel:[15]

• moldoveni — 3.294;
• ucraineni — 40;
• ruși — 52;
• găgăuzi — 7;
• bulgari — 8;
• români — 10;
• evrei — 1;
• țigani — 7;
• altele / nedeclarată — 8.

Administrație și politică

Componența Consiliului local Gura Bîcului (13 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[16] este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componență
	Partidul Acțiune și Solidaritate	7
	Platforma Demnitate și Adevăr	3
	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	2
	Candidat independent VALERII GUDIMA	1

Galerie

Conacul familiei Janovski

• 
• 
• 
• 
• 
• 

Alte locuri

• 
  Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ din localitate.
• 
  Pescuit la Nistru (1968).
• 
  Peisaj de lângă sat (1980).
• 
  Râul Bâc între Varnița și Gura Bîcului.

Referințe

1. „Oficiul Poștal Gura Bîcului, raionul Anenii Noi”. Poșta Moldovei. Arhivat din original la 27 iunie 2015. Accesat în 26 iunie 2015. 
2. „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Gura Bîcului”. Comisia Electorală Centrală. 2023. Arhivat din original la 27 decembrie 2023. Accesat în 28 noiembrie 2023. 
3. Eremia, Anatol, Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Chișinău, 2008, p. 128
4. Bacumenco-Pîrnău, Ludmila, Bejenaru, Luminița. "Resursele alimentare de origine animală utilizate în Moldova medievală. O cronică a cercetărilor arheozoologice în perioada postbelică." Revista Arheologică, nr. 1-2(13), 2017, p. 255.
5. Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 187.
6. ^ „Gura Bîcului”. Grupul de Acțiune Locală "Serpantina Nistrului". Accesat în 31 august 2024. 
7. ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 117.
8. Poștarencu, Dinu. "Hotarele raialei Benderului." Revista de istorie a Moldovei, 2015, p. 129.
9. Nicu, V.; Ohrimovski, L. "Gura Bîcului". Советская Молдавия. Краткая энциклопедия. Chișinău, 1982, p. 155.
10. Молдавская ССР Административно-территориальное деление / М.И. Макулец — Кишинёв: Государственное издательство Молдавии, 1955. — 144 с.
11. Iachim Grosul; et al. (1971). "Gura Bîcului", Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. 2. Chișinău. p. 222. Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
12. RFE/RL; Inc. Research Institute (May 1992). RFE/RL research report. RFE/RL, Inc. Retrieved 26 March 2011.
13. "S-a redeschis podul rutier de la Gura Bîcului". Radio Europa Liberă Moldova. 18 noiembrie 2017.
14. „Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 18 ianuarie 2012. 
15. „Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2004. Accesat în 18 ianuarie 2012. 
16. „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Gura Bîcului”. Comisia Electorală Centrală. 2023. Accesat în 28 noiembrie 2023. ^[nefuncțională – arhivă]

Vezi și

• Conacul familiei Ianovski