Gubernia Erevan
Gubernia Erevan (în rusă Эриванская губернія; în armeană Երևանի նահանգ) a fost una dintre guberniile Viceregatului Caucazian din Imperiul Rus, cu centrul în Erevan. Avea o suprafață de 27.830 de kilometri pătrați.[1] Teritoriul ei corespundea aproximativ cu ceea ce este acum cea mai mare parte a Armeniei centrale, provincia Iğdır a Turciei și exclava Nahicevan din Azerbaidjan. La sfârșitul secolului al XIX-lea se învecina cu Gubernia Tiflis la nord, Gubernia Elisabethpol la est, Oblastul Kars la vest, și Persia și Imperiul Otoman la sud. În 1828, hanatele Erevan și Nahichevan au fost anexate de la Persia de către Imperiul Rus, în conformitate cu Tratatul de la Turkmenchay. Ele au fost incluse într-o singură unitate administrativă numită Oblastul Armean. În 1850 regiunea a fost reorganizat într-o gubernie și prin 1872 era formată din șapte uezduri. Louis Joseph Jérôme Napoleon (1864-1932), nepotul lui Napoleon I, a fost numit guvernator în 1905 pentru a contribui la pacificarea guberniei după conflictele armeano-tătare.[2] Diviziuni administrativeGubernia Erevan a fost formată din următoarele uezduri:
DemografiePotrivit recensământului rus din 1897, Gubernia Erevan avea 829.556 locuitori.[3] 56% din populația guberniei era formată din armenii, 37,5% erau tătari (actualii azeri).[4] Azerii locuiau în majoritate în uezdurile Erevan, Nahichevan, Șarur-Daralagioz și Surmali; alte trei uezduri erau predominant armene. Alte minorități etnice ale guberniei erau kurzi (5.9%), ruși (2.1%), precum și un număr mai mic de asirieni, greci, georgieni, evrei, polonezi și țigani. Grupuri etnice în 1897Grupurile etnice din Gubernia Erevan erau următoarele potrivit recensământului rus din 1897.[5]
GuvernatoriLista guvernatorilor Guberniei Erevan.[6]
Note
Lectură suplimentară
|
Portal di Ensiklopedia Dunia