Grup de friză![]() În matematică o friză sau un model de friză este o formă bidimensională care se repetă într-o direcție. Astfel de modele apar frecvent în arhitectură și artele decorative. Modelele de frize pot fi clasificate în șapte tipuri în funcție de simetriile lor. Setul de simetrii a unui model de friză se numește grup de friză. Grupurile de friză sunt grupuri bidimensionale, având repetări într-o singură direcție. Ele sunt legate de grupurile de tapet, mai complexe, care clasifică modelele care se repetă în două direcții și grupurile cristalografice, care clasifică modelele care se repetă în trei direcții. General
Formal, un grup de friză este o clasă de grupuri de simetrie discrete infinite de modele pe o bandă (dreptunghi infinit de lat), adică o clasă de grupuri de izometrii ale planului, sau ale unei benzi. Un grup de simetrie al unui grup de friză conține în mod necesar translații și poate conține reflexii translate, reflexii față de axele (lungă sau/și scurtă) a benzii, rotații de 180°. Există șapte grupuri de friză, enumerate în tabelul de alături. Mulți autori prezintă grupurile de friză într-o ordine diferită.[1][2] Grupurile de simetrie reală dintr-un grup de friză sunt caracterizate de cea mai mică distanță de translație și, pentru grupurile de friză cu reflexie verticală sau rotație de 180° (grupurile 2, 5, 6 și 7), printr-un parametru de deplasare care localizează axa de reflexie sau punctul de rotație. În cazul grupurilor de simetrie în plan, parametrii suplimentari sunt direcția vectorului de translație, iar pentru grupurile de frize cu reflexie orizontală, reflexie de alunecare sau rotație de 180° (grupurile 3–7), poziția axei de reflexie sau a punctului de rotație în direcție perpendiculară pe vectorul de translație. Astfel, există două grade de libertate pentru grupul 1, trei pentru grupurile 2, 3 și 4 și patru pentru grupurile 5, 6 și 7. Pentru două dintre cele șapte grupuri de friză (grupurile 1 și 4) grupurile de simetrie sunt generate de un singur generator, patru (grupurile 2, 3, 5 și 6) necesită o pereche de generatori, iar grupul 7 necesită trei generatori. Un grup de simetrie din grupurile de friză 1, 2, 3 sau 5 este un subgrup al unui grup de simetrie din ultimul grup de friză cu aceeași distanță de translație. Un grup de simetrie din grupurile de friză 4 sau 6 este un subgrup al unui grup de simetrie din ultimul grup de frize cu jumătatea distanței de translație. Acest ultim grup de frize conține grupurile de simetrie ale celor mai simple modele periodice din bandă (sau plan), un rând de puncte. Orice transformare a planului care lasă invariant acest model poate fi descompusă într-o translație, (x, y) ↦ (n + x, y), opțional urmată de o reflexie fie pe axa orizontală, (x, y) ↦ (x, −y), fie pe cea verticală, (x, y) ↦ (−x, y), cu condiția ca această axă să fie aleasă prin sau la jumătatea distanței dintre două puncte, sau o rotație de 180°, (x, y) ↦ (−x, −y) (idem). Prin urmare, într-un fel, acest grup de friză conține cele mai „mari” grupuri de simetrie, care constau din toate aceste transformări. Condiția să fie discrete exclude grupul care conține toate translațiile și grupurile care conțin translații arbitrar de mici (de exemplu, grupul de translații orizontale pe distanțe raționale). Chiar și în afară de scalare și deplasare, există infinite cazuri, de exemplu luând în considerare numerele raționale ale căror numitori sunt puteri ale unui număr prim dat. Condiția să fie infinite exclude grupurile care nu au translații:
Descrierea celor șapte grupuri de frizăExistă șapte subgrupuri de friză discrete distincte (până la scalarea și deplasarea modelelor) generate de o translație, reflexie (de-a lungul aceleiași axe) și o rotație de 180°. Fiecare dintre aceste subgrupuri este grupul de simetrie al unui model de friză, iar eșantioane de modele sunt prezentate în imaginea de la începutul articolului. Cele șapte grupuri diferite corespund celor șapte serii infinite de grupuri punctuale axiale în trei dimensiuni(d), cu n = ∞.[3] Ele sunt identificate în tabelul de mai jos folosind notația Hermann–Mauguin (sau notația IUC),[4] notația Coxeter, notația Schönflies, notația orbifold, espresiile (poreclele) create de John Horton Conway, iar în final o descriere în termeni de translații, reflexii și rotații.
Note
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia