Benford și-a luat diploma în fizică în 1963 la University of Oklahoma din Norman, Oklahoma. A urmat o diplomă în științe primită de la University of California, San Diego în 1965 și un doctorat în 1967. În același an s-a căsătorit cu Joan Abbe. Benford și-a creionat după ea personajele din unele romane ale sale, cel mai evident fiind în eroina din romanul Artifact. Ea a murit în 2002.[4]
Benford are un frate geamăn identic, Jim Benford, cu care a colaborat la scrierea unor povestiri SF. Amândoi au început în fandomul science fiction, cu Gregory co-editor la fanzinul Void. Benford este ateu.[5]
Benford a fost editorul a numeroase antologii de istorie alternativă, precum și a unor culegeri de texte aparținând câștigătorilor premiului Hugo. El a fost nominalizat de patru ori la acest premiu (pentru două povestiri și două nuvele) și de 12 ori la premiul Nebula (la toate categoriile). În afara premiului Nebula primit pentru Timperfect, el a mai câștigat unul pentru nuveleta "If the Stars Are Gods" (scrisă împreună cu Eklund).
Benford a fost oaspete de onoare la Aussiecon Three, Worldcon-ul din 1999 și rămâne un colaborator regulat al fanzinelor SF, unul dintre acestea fiind Apparatchik.
Contribuții aduse științei și științei speculative
Pe lângă formularea legii controversei, Benford pretinde că a creat și a scris despre primul virus informatic către sfârșitul anilor '60.
În 2004, Benford a venit cu ideea de a combate încălzirea globală prin construirea unor lentile Fresnel rotative de 1.000 de km în diametru, care să zboare în spațiu în punctul Lagrange L1. După spusele lui, aceste lentile ar reduce energia solară care atinge Pământul cu aproximativ 0,5-1%, costul proiectului fiind estimat la cca. 10 miliarde de dolari. Proiectul său a stârnit dezbateri pe numeroase forumuri.[6] Un plan similar a fost propus în 1989 de J. T. Early,[7] și în 1997 de Edward Teller, Lowell Wood și Roderick Hyde.[8] În 2006, Benford a sesizat o posibilă problemă în abordarea sa: dacă lentilele sunt construite și încălzirea globală este evitată, nu s-ar mai lucra în direcția reducerii efectului de seră, oamenii continuând să producă prea mult dioxid de carbon, până când acesta ar ajunge să dea naștere unei alte catastrofe de mediu, cum ar fi modificarea chimică a apei oceanului, cu efecte devastatoare asupra vieții acvatice.[9]
^"American Distortion of Dutch Drug Statistics", de MacCoun, Robert J., Prof. of Public Policy and of Law at the University of California at Berkeley; Society, Vol. 38, No. 3, Pp. 23-26; 1 martie 2001; copia documentului original din arhivă necesită înregistrarea pe site; o copie a articolului este disponibilă și pe DrugTextArhivat în , la Wayback Machine.. Articolul a apărut ca urmare a textelor publicate deja de autor în Science (1997) și Annual Review of Psychology (1998)
