Ghips
![]() Ghipsul (sau gipsul[1]) este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică: CaSO4 • 2 H2O (sulfat de calciu). Roca cu conținut ridicat în ghips se numește tot ghips. Ghipsul este ușor solubil în apă, are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă. Se depune atunci când după evaporarea unei părți din apa marină mai rămâne cca 30% apă (70% din apă s-a evaporat). CaracteristiciPrin încălzire, pierde o parte din apa de cristalizare formându-se un "hemihidrat" numit Bassanit, cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O. ![]() . Răspândirea în naturăApare atât ca formă masivă și cristalină, cu cristale incolore sau colorate în alb, galben, roșu sau cenușie (alabastru), cât și sub formă fibroasă (ghips fibros). În unele cazuri poate forma cristale transparente (selenit). În mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au găsit cristale cu lungime de 15 m. Varietăți
UtilizarePrin calcinare pierde apa de cristalizare; pulberea obținută absoarbe din nou apă, solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcții. Creta folosită în școli provine la fel din ghips. În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de ghips, în stomatologie ca mulaj. În arheologie, paleontologie și în artă, ca statui din ghips curat sau în amestec cu alte minerale. IstoricÎncă din antichitate ghipsul era folosit în construcții, pentru ornamentarea clădirilor, sau ca mortar. Ghipsul sinteticDeoarece resursele de ghips natural sunt limitate, o alternativă utilă la această resursă naturală neregenerabilă o reprezintă ghipsul sintetic, denumit și ghips chimic. Principalele surse de obținere a acestuia sunt:[2]
Note
Vezi șiLegături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia