Gheorghe Sbora
Gheorghe Sbora (n. 8 februarie 1946, în Craiova)[1] este un fost antrenor de handbal român, considerat unul din cei mai semnificativi profesori de specialitate din orașul natal[2][3] și un preparator de marcă la nivel național[4]. Antrenor secund sau principal al echipelor naționale feminine pentru toate categoriile de vârstă, Sbora a participat la două Campionate Mondiale, a concurat în cupe europene la nivel de club, iar în 1999 i s-a decernat distincția de antrenor emerit[5]. La Craiova, Gheorghe Sbora a promovat în loturile de junioare și mai departe la senioare handbaliste precum Nicoleta Pleșoianu, Ileana Balaci, Gabriela și Ileana Tulea, Marilena Pătru sau Victorina Stoenescu.[6] BiografieGheorghe Sbora a urmat cursurile Liceului „Frații Buzești” din Craiova, apoi pe cele ale Institutului de Educație Fizică și Sport din București.[7] În 1971, după absolvire, el a fost încadrat ca profesor la Liceul cu Program Sportiv din Craiova și ca antrenor la secția de handbal a Clubului Sportiv Școlar din localitate, cu a cărui activitate a ajuns să se confunde. În 1980, Sbora a câștigat cu echipa CSȘ Craiova Campionatul Național de Junioare I.[8], fiind singura performanță de acest fel din istoria clubului craiovean[9] Performanțele sale ca antrenor la categorii de vârstă juvenile l-au adus și în atenția Federației Române de Handbal. Între 1980 și 1987 a îndeplinit funcția de antrenor secund al echipei naționale de junioare a României, la început împreună cu antrenorul principal Dan Hotnog, iar între 1982 și 1987 alături de Bogdan Macovei. În 1988 și 1989 a condus echipa națională de tineret, cu care a câștigat de două ori medalia de aur pentru această categorie de vârstă la Jocurile Balcanice.[10][11] La nivel de club, profesorul Sbora a reușit la finalul sezonului 1988-1989 să promoveze în Divizia A echipa de senioare CFR Craiova[12], iar în 1990 a câștigat medalia de argint în Campionatul Național de Junioare I, cu CSȘ Universitatea Craiova[13]. Începând din 1989, Gheorghe Sbora a lucrat din nou ca antrenor secund cu principalul Bogdan Macovei[14], de data aceasta la echipa de senioare a României. Cei doi au condus echipele României care s-au clasat pe locul al VII-lea la Campionatul Mondial din 1990, respectiv locul al IV-lea la Campionatul Mondial din 1993. De asemenea, Gheorghe Sbora din postura de antrenor secund și Lucian Râșniță din cea de antrenor principal, au calificat echipa României la prima ediție a Campionatului European. Între 1994 și 1995, Sbora a antrenat echipa sârbă ŽORK Kruševac[15], iar între 1996 și 1997 pe Șuiorul AGECOM Baia Mare, cu care a ajuns până în sferturile Cupei Cupelor EHF, fiind eliminată de Handball-Club Leipzig.[16] În toamna anului 2000, după un periplu la Dorobanțul Ploiești[17], Gheorghe Sbora a părăsit din nou România și a antrenat echipele spaniole Akaba Bera Bera, între 2000 și 2001, și BM Mar Alicante până în ianuarie 2002, când și-a reziliat contractul pe cale amiabilă.[15] La întoarcerea în România nu i s-a propus nici un contract[15] și a plecat din nou în străinătate. A antrenat timp de un an în Siria și alți trei ani în Cipru, înainte de a reveni din nou în România.[18] Începând din 2007, activitatea lui Gheorghe Sbora s-a confundat aproape un deceniu cu cea a SCM Craiova, echipă înființată în acel an. A ocupat în mai multe rânduri postul de antrenor principal, antrenor secund sau director tehnic al echipei.[9][19][20][21][22] În ianuarie 2017 a preluat echipa SCM Râmnicu Vâlcea[18], mai întâi în calitate de antrenor principal, apoi de secund al lui Aurelian Roșca. În martie 2018, după demisia lui Roșca, Sbora a redevenit antrenor principal, funcție pe care a deținut-o până în vara aceluiași an. Înainte de pensionare, Gheorghe Sbora a predat educația fizică la Școala Gimnazială nr.30 „Mihai Viteazul” din Craiova, unde a profesat alături de soția sa, Viorica Sbora.[23] Palmares
Note
Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia