Gheorghe Hența
Gheorghe Hența (n. 15 august 1876, Sibișel, Județul Alba, Regatul Ungariei – d. 13 martie 1939, Ghelar, Regatul României) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918 [1]. BiografieGheorghe Hența s-a născut în comuna Sibișel din Județul Alba la 15 august 1976 și a decedat la 13 martie 1939 în comuna Ghelar din Județul Hunedoara.[1] A absolvit clasele primare, 6 clase gimnaziale, apoi cursurile clericale de la Sibiu. După terminarea studiilor în anul 1899, a fost învățător, iar în anul 1902 a fost hirotonit diacon, apoi preot pentru parohia Lelese din Ținutul Pădurenilor, comitatul Hunedoara. Între anii 1903-1920 apare menționat preot paroh în Lelese, iar între anii 1920-1939, preot în Ghelari. Preot cărturar, a cunoscut șase limbi: română, maghiară, germană, franceză, engleză și italiană.[2] A avut un frate preot, Vasile Henția, a fost căsătorit și a avut cinci copii, trei fete și doi băieți.[2] Între anii 1910-1912 a făcut o călătorie în America și Canada, fiind primul preot ortodox român, misionar în America de Nord. La întoarcere și-a scris amintirile și impresiile într-un registru, rezultând o lucrare de referință despre fenomenul emigrației românești peste Ocean, la inceputul secolului al XX-lea.[2] Activitatea politicăCa deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a fost delegat al cercului electoral Hunedoara.[1] Note
Bibliografie
Lectură suplimetară
Legături externe
Vezi și |
Portal di Ensiklopedia Dunia