Gheorghe Galbură

Gheorghe Galbură
Date personale
Născut	27 mai 1916 Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	2007 (90 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	matematician cadru didactic universitar[*]​
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Organizație	Facultatea de Matematică a Universității din București; Institutul de Matematică al Academiei
Modifică date / text

Gheorghe Galbură (n. 27 mai 1916, Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 2007[1][2]) a fost un matematician român, profesor universitar, care s-a remarcat prin contribuții în domeniul algebrei și al topologiei. A fost autor a numeroase manuale de matematică, atât de liceu, cât și universitare.

Biografie

S-a născut într-o familie de țărani. A urmat studii la Școala Normală din Bacău, apoi la Facultatea de Matematică a Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă.

A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector (geometria algebrică) la Institutul de Matematică al Academiei.

În 1964 a fost decorat cu Ordinul Muncii, clasa a III-a.[3]

Activitate științifică

A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca aceasta să aibă o soluție derivabilă până la ordinul al doilea.

În teza sa de doctorat, din domeniul geometriei algebrice, se ocupă de o relație între sistemele canonice ale lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert^⁠(en)^[traduceți].

A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de singularități sunt cicluri Shiing-Shen Chern ale varietății.

A efectuat cercetări în domeniul grupurilor topologice. S-a ocupat de inelele noetheriene^⁠(en)^[traduceți].

Scrieri

• 1941: Sopra una certa equazione funzionale;
• 1942: Sul gruppo caratteristico di una corrispondenza fra varietà algebriche ("Asupra grupului caracteristic al unei corespondențe între varietățile algebrice"), teza de doctorat;
• 1948: Algebra modernă;
• 1961: Corpuri de funcții algebrice și varietăți algebrice, Ed. Academiei, București;
• 1969: Introducere în algebră, Ed. Tehnică, București;
• 1972: Algebră, Ed. Didactică și Pedagogică, București;
• 1979: Geometrie (cu Ferenc Radó);

A avut numeroase publicații și lucrări didactice, unele în colaborare cu: Octav Onicescu, Constantin Ionescu-Țiu, Ion D. Ion, Simona Popp.

Note

1. Dicționar personalități, meditații, maxime - Detalii personalitate, 15 martie 2018, Arhivat din original în 15 martie 2018, accesat în 25 decembrie 2021 Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
2. I. Pop, „Cercetarea științifică în domeniile Topologiei Algebrice și Teoriei Formei la Facultatea de Matematică a Universității „Al. I. Cuza" din Iași - PDF Free Download”, Hobbydocbox.com, p. 2, accesat în 25 decembrie 2021 
3. Text publicat în Monitorul Oficial al Romîniei (25 octombrie 1964), „Decretul nr. 635/1964 pentru conferirea titlului de Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne, de ordine si medalii unor cadre didactice si tehnice-administrative de la Universitatea din Bucuresti”, Lege5, accesat în 14 martie 2018