A fost numit la comanda Armatei Potomacului cu doar trei zile înainte de bătălia de la Gettysburg[25] și a ajuns pe câmpul de luptă după acțiunea din prima zi, la .[26] El și-a organizat forțele pe un teren favorabil pentru a duce o luptă defensivă eficientă împotriva Armatei Virginiei de Nord a lui Robert E. Lee și a respins o serie de atacuri masive în următoarele două zile.[27][28] Deși mulțumit de victorie, președintele Abraham Lincoln l-a criticat pe Meade deoarece i se părea că nu i-a urmărit destul de eficient pe confederați în timpul retragerii lor, ceea ce i-a permis lui Lee și armatei sale să se refugieze înapoi în Virginia.[29] Trupele lui Meade au repurtat o victorie minoră în campania Bristoe(d),[30][31] dar nu au obținut un rezultat concludent în bătălia de pe Mine Run(d).[32] Abordarea prudentă a lui Meade l-a determinat pe Lincoln să caute un alt comandant pentru Armata Potomacului.[33]
În 1864–1865, Meade a continuat să comande Armata Potomacului în Campania Terestră(d),[34]Campania Richmond-Petersburg(d) și Campania Appomattox(d), dar a fost umbrit de supravegherea directă a superiorului lui, generalului-comandat al tuturor armatelor Uniunii, gen.-lt.(d)Ulysses S. Grant, care l-a însoțit pe parcursul acestor campanii. Grant a condus cea mai mare parte a strategiei în timpul acestor campanii, lăsându-l pe Meade cu mult mai puțină influență decât înainte.[35] După război, Meade a comandat Divizia Militară a Atlanticului(d) din 1865 până în 1866 și din nou din 1869 până în 1872. A supravegheat formarea noilor guverne ale statelor din Sud și readmiterea în Statele Unite pentru cinci astfel de state, din poziția sa de comandant al Departamentului Sudului(d) din 1866 până în 1868 și a celui de al Treilea District Militar în 1872.[36][37]
Meade a fost supus unor rivalități politice intense în cadrul armatei, în special cu generalul-maior(d)Daniel Sickles(d), care a încercat să discrediteze rolul lui Meade în victoria de la Gettysburg.[38] Era cunoscut ca fiind iute la mânie,[39] ceea ce i-a adus porecla de „Old Snapping Turtle”.[40] Orientarea politică a lui Meade era către Partidul Democrat din Nord(d) și considera că obiectivul real al războiului este conservarea Uniunii, opunându-se sclaviei doar pentru că era o amenințare la adresa acesteia. Era un susținător al lui McClellan, care comandase Armata Potomacului înaintea lui.[41]
A suferit multă vreme de complicații cauzate de rănile suferite în război și a murit pe de pneumonie în casa din Delancey Place, nr. 1836, în Philadelphia.[42] A fost înmormântat în Cimitirul Lauren Hill(d).[43][44]
^Dean, Love, Reef Lights: Seaswept Lighthouses of the Florida Keys, The Historic Key West Preservation Board, 1982, ISBN: 0-943528-03-8. McCarthy, Kevin M., Florida Lighthouses. University of Florida Press, 1990, ISBN: 0-8130-0993-6.
^Cole, Arthur C.; Meade, George; Meade, George Gordon (martie 1915). „The Life and Letters of George Gordon Meade, Major-General United States Army”. The Mississippi Valley Historical Review. 1 (4): 296–301. doi:10.2307/1886971. ISSN0161-391X. JSTOR1886971.