|
Gambit
Gambitul damei. The gambit is introduced by 2.c4. If Black takes the pawn (dxc4), White can move e2–e4 and take control of the center, while threatening to capture the black pawn with the bishop (Bxc4). Un gambit (din italiana veche gambetto, care înseamnă „a pune piedică”) este o deschidere de șah în care un jucător, cel mai adesea albul, face sacrificii materiale, de obicei, un pion, cu speranța de a atinge ca rezultat o poziție mai avantajoasă.[1] Câteva exemple bine cunoscute sunt Gambitul regelui (1.e4 e5 2.f4), Gambitul damei (1.d4 d5 2.c4), și Gambitul Evans (1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bc4 Bc5 4.b4). Un truc folosit de negru poate fi, de asemenea, numit un gambit (de exemplu, Gambitul leton—1.e4 e5 2.Nf3 f5 sau Gambitul Englund—1.d4 e5), dar este uneori numit „contragambit” (de exemplu, Contragambitul Albin —1.d4 d5 2.c4 e5 și Contra-Gambitul Greco, un nume de modă veche pentru Gambitul leton). Cuvântul „gambit” a fost inițial aplicat la deschiderile de șah în 1561 de preotul spaniol Ruy Lopez de Segura, de la expresia italiana dare il gambetto („a pune piedică”). Lopez a studiat această manevră, și așa cuvântul Italian a căpătat forma spaniolă gambito care a condus la forma franceză gambit, care a influențat ortografia cuvântului în limba engleză. În sens mai larg, de „mutare de deschidere cu scopul de a obține un avantaj”, a fost înregistrat pentru prima dată în limba engleză în 1855.[necesită citare] Strategia
Se spune de multe ori că un gambit este „oferit” unui adversar, și că se spune apoi că oferta este „acceptată” sau „refuzată”. Dacă un jucător căruia îi este oferit un gambit ia piesa (și astfel are câștiguri materiale), gambitul este declarat acceptat. Dacă jucătorul căruia i-a fost oferit un gambit îl ignoră și își continuă deschiderea, atunci gambitul este declarat refuzat. În șahul modern, răspunsul tipic la un gambit moderat este de a accepta avantajul material și de a returna avantajul material la un moment mai avantajos. Pentru gambituri care sunt mai puțin evidente, jucătorul care îl acceptă este mult mai probabil să încerce să își mențină avantajul material. O regulă simplă spune că un jucător ar trebui să obțină trei mutări de deschidere pentru un pion sacrificat (vezi tempo), dar nu este clar cât de utilă este această regulă, deoarece „mutările libere” ca parte a compensației nu sunt aproape niciodată tot ceea ce câștigă jucătorul respectiv. Desigur, un jucător nu este obligat să accepte un gambit. De multe ori, un gambit poate fi refuzat fără dezavantaj. Exemple
Note
Legături externe
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
