François-André Vincent
François-André Vincent (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Franța) a fost un pictor francez neoclasic.[10] Biografie![]() Vincent s-a născut la Paris în 1746, [11] fiul miniaturistului François-Elie Vincent(d). A studiat sub îndrumarea lui Joseph-Marie Vien(d) și a fost elev al École Royale des Éleves Protégés. Din 1771 până în 1775 a studiat la Academia Franceză din Roma. A călătorit la Roma după ce a câștigat Prix de Rome cu Germanicus calmează revolta din tabăra sa în 1768 și a fost instalat la Palais Mancini, unde a pictat numeroase portrete, inspirate din stilul lui Jean-Honoré Fragonard, care, de asemenea, vizita Roma și Napoli în aceeași perioadă. În 1790, Vincent a fost numit maestru de desen al lui Ludovic al XVI-lea al Franței, iar în 1792 a devenit profesor la Académie royale de peinture et de sculpture(d) din Paris. În 1800, s-a căsătorit cu pictorița Adélaïde Labille-Guiard(d), cunoscută pentru măiestria sa în realizarea portretelor, membră a Academiei Regale și pictoriță pentru familia regală. A fost un lider al mișcării neoclasice și istorice în arta franceză, alături de rivalul său Jacques-Louis David, un alt elev al lui Vien. A fost influențat de arta antichității clasice, de maeștrii Înaltei Renașteri italiene, în special de Rafael.[11] François-André Vincent a fost unul dintre principalii inovatori ai subiectelor și temelor din arta franceză în stil neoclasic, iar lucrările sale au fost de un standard înalt.[11] A fost unul dintre membrii fondatori ai Académie des Beaux-Arts(d) – parte a Institut de France} și succesoarea Académie royale – în 1795. Spre sfârșitul vieții a pictat mai puțin din cauza stării de sănătate, dar a continuat să primească onoruri oficiale. Lucrări
Note
Lectură suplimentară |
Portal di Ensiklopedia Dunia