Focar (ardere)Pentru alte sensuri, vedeți focar.
![]() Focarul este partea unui cazan, cuptor sau instalații de încălzire în care are loc arderea cu flacără a combustibilului. În toate aceste cazuri arderea este întreținută de oxigenul din aer.[1] DescriereUn focar trebuie să asigure condițiile necesare pentru întreținerea arderii, adică posibilitatea introducerii combustibilului (alimentării), a aerului necesar arderii, realizarea temperaturilor necesare, a vitezelor de aprindere și desfășurarea a arderii, prelucrării combustibilului înainte de ardere — uscare și devolatilizare în cazul combustibililor solizi, respectiv vaporizare a celor lichizi — și evacuarea produselor arderii, respectiv a gazelor de ardere și, dacă este cazul, a cenușii.[1][2] Focarul este format dintr-un spațiu mărginit de pereți (camera de ardere), grătar și cenușar (dacă există) și instalațiile anexe (arzător, instalație de răscolire) etc. Deoarece temperaturile din focare sunt de ordinul a 800–1300 °C, pereții trebuie protejați. La cuptoare ei sunt formați din materiale refractare, iar la cazane sunt formați din țevi răcite cu apă care preiau o parte din căldura degajată prin ardere.[1][2] ClasificareDupă tipul combustibilului ars focarele se clasifică în focare pentru combustibili solizi, pentru combustibili lichizi, respectiv pentru combustibilil gazoși.[2] După gradul de intensitate a arderii focarele se clasifică în focare cu ardere obișnuită (nu se specifică „obișnuită”) și focare cu ardere intensificată (focare turbionare, focare ciclon).[2] După presiunea din ele, focarele se clasifică în focare cu ardere la presiune atmosferică (de fapt cu o mică depresiune, de câțiva zeci de Pascali) și focare cu surapresiune (mică sau mare).[2] După modul de organizare a arderii focarele se clasifică în focare cu ardere pe grătar, focare cu ardere în strat fluidizat și focare cu ardere în cameră.[2] NoteLectură suplimentară
|
Portal di Ensiklopedia Dunia