El provenea dintr-o familie în care arta muzicală ocupa un loc aparte – mama sa absolvise Conservatorul din București, ea fiind totodată și cea care îi dă primele lecții de pian. Afirmând înclinații muzicale deosebite, a fost dat la Conservatorul din București (1907 - 1912) să studieze cu Emilia Saegiu (pian), Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție). Înaintea începerii Primului Razboi Mondial, Filip Lazăr este trimis la Leipziger Konservatorium (1913 - 1914) unde studiază cu Robert Teichmüller (pian) și Stephan Krehl (compoziție, armonie, contrapunt). Întrerupe însă studiile pentru a se înrola voluntar (1916 - 1918). Membru fondator (1920) al Societății Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton, din care mai făceau parte și Darius Milhaud, Artur Honegger, Serghei Prokofiev etc. În cadrul acestei societăti Filip Lazăr leagă prietenii cu Maurice Ravel, Stravinski, Martinu. A intreprins turnee artistice in Franța Elveția, Austria și S.U.A. (în 1933 unde își cântă propriul Concert de pian sub bagheta lui Kusevitski) . A făcut parte din comitetul tehnic al Societății corale Cântarea României din București și din International Society of Contemporary Music. A fost distins cu Mențiune onorifică (1915), premiul II onorific (1919) și premiul I de compoziție George Enescu (1924), cu Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931).
Muzică de teatru
1918 - La bouteille de Panurge, balet, libretul de André Cœuroy
1928 - Les Images de Béatrice, op. 18, operă cântată dupa Familia Cenci de Percy Bysshe Shelley, libretul de André Cœuroy
Muzică simfonica
1919 - Preludiu pentru Orchestră
1921 - Suita Română în Re major pentru orchestră
1924 - Divertisment pe o temă banală pentru Orchestră
1925 - Suite valaque pentru orchestră mica/ Tziganes, scherzo pentru orchestră mare
1927 - Concerto Grosso pour orchestre, nr. 1 , op 17
1928 - Le Ring. Un round de 4 minutes, muzică pentru orchestră nr.2 (idem, reducție pentru două piane de autor, idem reducție pentru pian la patru mâini de L. Garbari)
1931 - Muzică pentru radio, uvertura pentru orchestră mica
Concertul nr. 2. pentru pian și orchestră , op. 19.
1934 - Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, op. 23
1934 - Concertul nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente, op. 24
Concerto da camera
1931 - Concerto Grosso nr. 2, neterminat
Muzică de cameră
1915 - Sonata pentru pian in FA major
1919 - Sonata in mi minor pentru vioara și pian
1924 - Suita I pentru pian
1925 - Suita a IIa pentru pian
1925 - Două dansuri populare românești pentru pian
1925 - Bagatela pentru violoncel (constrabas) și pian / orchestră
1926 - Sonata a III a pentru pian
1927 - Bagatela pentru pian
1929 - Sonata pentru pian în La bemol, op. 15
1929 - Piéces minuscules pour les infants, op. 16
1934 - Trio pentru oboi, clarinet și fagot
1935 - Trio pentru vioara viola și violoncel
1936 - Mică suită pentru oboi, clarinet și fagot (extrasă din Piese minuscule pentru copii)
Trio pentru harpe
Cvintet pentru harpe
Muzică corală
1924 - Dor de crâng, cor mixt, versuri populare
1924 - Paparudele, cor mixt pentru 6 voci, versuri populare
Muzică vocală
1926 - Două cântece de dor și unul vesel, voce și pian, versuri populare (Cuprinde: Mi-a trimis bădița dor; Dorule pribeag; Vai, mandruțo!)
1927 - Trei pastorale, voce și pian, versuri de Șt. Octavian Iosif (Cuprinde: Singurel ca un haiduc; Boii stau la jug supuși; Dragă codule, te las! )
