Eustațiu I de Boulogne

Eustațiu I (d. 1049) a fost conte de Boulogne între anii 1042 și 1049.

Viața

Eustațiu a fost fiul cel mai vârstnic al lui contelui Balduin al II-lea de Boulogne cu Adelina de Olanda.[1] El a succedat tatălui său în poziția de conte de Boulogne din 1042.[2] De asemenea, Eustațiu a fost și conte de Lens.[3] În 1028, el a confirmat întemeierea unui colegiu canonic în castelul său din Lens[3] și, în pofida consemnărilor care vorbesc de trecerea Lens sub contele Balduin al V-lea de Flandra în jurul anului 1036, orașul se afla încă în stăpânirea lui Eustațiu I, după care a trecut sub cea fiului său Lambert.[4]

În timpul minoratului contelui Balduin al IV-lea de Flandra, bunicul lui Eustațiu, contele Arnulf al III-lea rupsese dependența de Flandra și acționa ca principe independent, model urmat și de tatăl lui Eustațiu și de Eustațiu însuși.[5] În 995, ajungînd la vârsta majoratului, Balduin al IV-lea a căutat să recapete câteva dintre castelele independente și să extindă granițele Flandrei.[5] Această tendință cauzase o considerabilă animozitate între contele flamand și tatăl lui Eustațiu, însă atunci când fiul lui Balduin al IV-lea, Balduin al V-lea i-a succedat în 1035, acesta din urmă a cooperat cu Eustațiu I în câteva inițiative, inclusiv în emiterea unor hrisoave comune și în limitarea puterilor unor abații, inclusiv a abației Sfântului Bertin din Flandra.[6]

Eustațiu I a fost un aliat al casei ducale de Normandia în urma perfectării căsătoriei fiului său, Eustațiu (viitorul Eustațiu al II-lea) cu Goda, nepoată a ducelui Richard al II-lea de Normandia.[7] Această relație i-a deschis calea pentru încheierea de alianțe cu alte familii de prestigiu, inclusiv cu cea a regelui Eduard Confesorul al Angliei.[7] Sub Eustațiu I, conții de Boulogne au devenit proeminenți în nordul Franței.[8]

Se pare că el a fost patron al abației Samer, din apropiere de Calais și se spune că ar fi fost înmormântat acolo.[9]

Hartă a comitatului de Boulogne

Famile și copii

Eustațiu a fost căsătorit cu Matilda de Leuven (o descendentă din Carol cel Mare), fiică a contelui Lambert I de Leuven, cu Gerberga de Lorena, și a avut patru copii[2]:

• Eustațiu al II-lea de Boulogne,[2] care a moștenit comitatul de Boulogne
• Godfroi, episcop de Paris (1061–1095).[2]
• Lambert al II-lea de Lens, conte de Lens[10]
• Gerberga, căsătorită cu ducele Frederic de Lorena.[2]

Note

1. W.H. Turton, The Plantagenet Ancestry, Baltimore, Genealogical Publishing Co., 1968, p. 105.
2. ^ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln|Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band III Teilband 4, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1989, Tafel 621.
3. ^ Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 61.
4. Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 97.
5. ^ Heather J. Tanner, The Expansion of the Power and Influence of the Counts of Boulogne under Eustace II, Anglo-Norman Studies XIV: Proceedings of the Battle Conference 1991 (ed. Marjorie Chibnall), Woodbridge, UK, The Boydell Press, 1992, p. 251.
6. Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 83.
7. ^ Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004), p. 113.
8. John Carl Andressohn, The Ancestry and Life of Godfrey of Bouillon, Indiana University Press, 1947, p. 9.
9. Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004,p. 118.
10. George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant, Vol. I (ed. Vicary Gibbs), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910, p. 352 n. (a).