Ernest Abason
Ernest Abason (n. , București, România – d. 1943, București, România) a fost matematician și inginer constructor român de etnie evreu[2][3], fost profesor la Politehnica din București; a adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate.[4] Biografie![]() S-a născut la București într-o familie de evrei. Și-a efectuat studiile universitare în orașul natal. În 1921 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu în domeniul ingineriei construcțiilor. A avut ca profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, obține doctoratul în matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale. În perioada 1923 - 1931, este asistent universitar și conferențiar la Școala Politehnică din București[5], ca între 1928 și 1940 să fie subdirector al acestei școli. A făcut parte din Direcția Generală a Apelor din MLP. În 1922 devine membru al Societății "Gazeta Matematică". A fost profesor titular la Catedra de Geometrie descriptivă pe lângă Școala Politehnică din București. În octombrie 1940 a fost înlăturat din învățământ pe baza unui decret de lege xenofob împotriva evreilor. ContribuțiiPreocupările sale au vizat în special, ecuațiile integrale, seriile periodice, analiza armonică a funcțiilor periodice, precum și aplicațiile analizei matematice în electricitate și electromecanică. A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate. Scrieri
Note
Legături externeAcest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public. |
Portal di Ensiklopedia Dunia