Epitetul nu are nimic de afacere cu prunul, ci se trage din cuvântul latin (latinăpruinosus=brumat).[5]
Istoric
Specia a fost descrisă pentru prima dată de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries sub denumirea Agaricus prunuloides în 1821 și transferată de micologul francez Lucien Quélet mai întâi la genul Entoloma (1872), apoi la cel creat de el, Rhodophyllus, în 1886. Prima sa denumire s-a impus și este valabilă până în prezent (2018).[6]
Celelalte încercări de redenumire sunt neglijabile, nefiind folosite.
Descriere
Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani).[7]
Pălăria: are un diametru de 4-8 cm, este destul de cărnoasă și fibroasă, nu higrofană, mai întâi boltit-conică, devenind apoi convexă și în final plată, cu marginea ondulată precum un gurgui mic și țuguiat în mijloc. Cuticula arată fibre verticale, este netedă cu un aspect lucios, la umezeală unsuros. În tinerețe pare să fie presărată de un praf albicios, adică brumată, asemănător prunelor. Coloritul variază, de la albicios și albicios-gălbui, peste un maroniu ca de argilă, la gri-maroniu și brun-cenușiu.
Lamelele: stau distanțat, sunt sinuoase, late, bifurcate, cu lameluțe intercalate și bontit aderate la picior, fiind inițial albe până deschis gri-albicioase, apoi rozalbii, datorită culorii pulberii ale sporilor.
Piciorul: are o înălțime de 3-8 (12) cm și o grosime de 1-1,3 (2) cm, este, cilindric și îngroșat spre bază, fibros-cărnos, plin, fiind superficial semilucios și alb, striat longitudinal cu dungi maronii precum ușor canelat. El nu poartă un inel.
Carnea: este crem-albicioasă și relativ fermă, tare și fibroasă. Ciuperca este de gust blând cu un miros insistent de faină cu nuanțe de castravete.
Caracteristici microscopice: are spori cu o mărime de 6,5-9 x 6,5-8 microni, o membrană subțire și sunt colțuros-sferici, aproape hexagonali. Pulberea lor este de un roz deschis. Basidiile cu 4 sterigme au o formă de măciucă și măsoară 32-36 x 8-10 microni.[4]
Bureții de prun sunt consumați crud otrăvitori, dar și gătiți nu sunt de recomandat, rămânând fibroși cu un miros insistent de faină și castraveți. Mai departe, primejdia de a confunda această ciupercă cu specii extrem de otrăvitoare din genul Inocybe este destul de mare. Din aceste două motive soiul este declarat necomestibil, nu numai în acest articol, ci și în toate publicațiile despre această specie.
^Bryn Dentinger: „Molecular phylogenetics of porcini mushrooms (Boletus section Boletus)”, în: Molecular Phylogenetics and Evolution, vol. 57, nr. 3, Londra 2010, p. 1276–1292
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 246-247, ISBN 3-405-12116-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249 - 2, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 268-269, ISBN 88-85013-25-2
^Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 119, ISBN 978-3-8427-0483-1
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 280-281, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 316-317, ISBN 3-405-12081-0
^Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 120, ISBN 978-3-8427-0483-1
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 330-331 - 2, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 348-349, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 256-257, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 300-301 - 1, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 278-279, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 222-223, ISBN 3-405-12081-0
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 164, 166, ISBN 3-426-00312-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 250-251, ISBN 88-85013-37-6
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 232-233, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 202-203, ISBN 3-405-12124-8
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 238-239, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 256-257, ISBN 88-85013-25-2
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 216-217, ISBN 88-85013-37-6
Bibliografie
Edmondo Grilli: „Entoloma prunuloides”, în: „Bollettino gruppo micologico Giacomo Bresadola”, nr. 37, Trento 1994
Frieder Gröger: „Bestimmungsschlüssel für Blätterpilze und Röhrlinge in Europa”, partea 1, în: Regensburger Mykologische Schriften, Regensburg 2006
Egon Horak: „Röhrlinge und Blätterpilze in Europa”, Editura Spektrum, München 2005
German Josef Krieglsteiner: „Die Großpilze Baden-Württembergs”, vol. 4, Editura Ulmer-Verlag, Stuttgart 2000
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983