|
Elena Zamora
Elena Zamora (numele de scenă al Elenei Stănescu;[2] n. , Ploiești, România – d. , București, România) a fost o cântăreață română de operă, operetă și vodevil, cunoscută pentru rolurile pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” și pentru spectacolele organizate de voluntari în timpul Primului Război Mondial. A fost distinsă cu titlul de Artist Emerit.[3] BiografieElena Stănescu s-a născut în Ploiești. După primii ani ai copilăriei petrecuți în orașul natal, familia ei s-a stabilit la București. Aici, Elena a urmat studii de canto la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.[4] Elena Stănescu a debutat la vârsta de 17 ani, într-o trupă de voluntari care cântau pentru soldații răniți în timpul războiului, condusă de George Enescu, alături de Maria Ventura, Zavaidoc și Fănică Luca. Împreună, au participat la spectacolul în care a fost decorată Ecaterina Teodoroiu, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani.[5] Primul rol a fost pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta Mam’zelle Nitouche. A fost momentul în care a preluat numele de scenă Elena Zamora, după denumirea unui cartier din apropiere de Azuga.[6] În continuare, a evoluat pe scene din București, în spectacole de revistă. Printre partenerii ei de scenă s-au aflat: Lucia Calomeri, Ion Armășescu, Gheorghe Timică, Constantin Tănase, Alexandru Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și Nicolae Niculescu-Buzău.[7] În 1922, Elena Zamora plecat în Paris, unde a debutat pe scena Teatrului „Palace”.[8] Au urmat spectacole susținute în Franța și colaborări cu artiși români precum Zavaidoc și Constantin Tănase. Tot în această perioadă, a cântat în turnee în diferite țări europene, dintre care cele mai multe reprezentații le-a susținut în Italia, unde a revenit de trei ori de-a lungul vieții.[9] Revenită în țară, a jucat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, care pe atunci se numea Teatrul Cărăbuș.[4] Pe lângă activitatea în domeniul teatrului, Elena Zamora a realizat o serie de conferințe radio alături de poetul Horia Furtună și de pianistul Alfred Pagony. În 1964, Elena Zamora a publicat volumul autobiografic Am slujit cântecul: amintiri după 50 de ani de teatru. Roluri reprezentative
Distincții
Aprecieri criticeCriticul N. Irimescu o apreciază pe solista Elena Zamora drept „cântăreață-poetă, vedetă a operetei și vodevilului de odinioară”, cu un bogat palmares internațional și care s-a bucurat de succes în toate genurile de teatru.[12] Victor Eftimiu remarcă, pe lângă talentul ei interpretativ, și aptitidini poetice, ceea ce, potrivit acestuia, conferă autenticitate rolurilor pe care le interpretează, indiferent de genul abordat.[13] Note
Lectură suplimentară
|
||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
