Edward Charles Howard

Edward Charles Howard
Date personale
Născut	28 mai 1774[2][3] Sheffield, Anglia, Regatul Marii Britanii
Decedat	27 septembrie 1816 (42 de ani)[2]
Părinți	Henry Howard[*][[Henry Howard ((1713-1787))|​]][4] Juliana Molyneux[*][[Juliana Molyneux ((died 1808))|​]][4]
Căsătorit cu	Elizabeth Maycock[*][[Elizabeth Maycock (Peerage person ID=17069)|​]]
Copii	Elizabeth Howard[*][[Elizabeth Howard ((died 1835))|​]][4] Julia Barbara Howard[*][[Julia Barbara Howard ((died 1856))|​]][4] Edward Gyles Howard[*][[Edward Gyles Howard ((1805-1840))|​]][4]
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Ocupație	chimist
Limbi vorbite	limba engleză
Activitate
Premii	Membru al Societății Regale[*]​ Medalia Copley (1800)[1]
Modifică date / text

Edward Charles Howard (n. 28 mai 1774, Sheffield, Anglia, Regatul Marii Britanii – d. 27 septembrie 1816) fratele mai tânăr al lui Bernard Howard, al 12-lea duce de Norfolk, a fost un chimist britanic care a fost descris ca fiind „primul inginer chimist al oricărei eminențe”.[5]

În ianuarie 1799 a fost ales Membru al Royal Society, iar în 1800 i-a fost acordată medalia Copley pentru munca sa asupra compușilor de mercur.[6] A descoperit fulminatul de mercur, un puternic explozibil primar. În 1813 a inventat o metodă de rafinare a zahărului care a implicat fierberea sucului de trestie nu într-un vas deschis, ci într-unul închis încălzit cu abur și menținut sub vid parțial. La presiune redusă, apa fierbe la o temperatură mai scăzută, astfel încât invenția lui Howard a economisit combustibil și a redus cantitatea de zahăr pierdută prin caramelizare. Invenția, cunoscută sub numele de vasul vidat Howard, este încă în uz.

Howard a fost interesat și de compoziția meteoriților, în special de cei din „fier natural”. El a descoperit că multe dintre aceștia conțineau un aliaj de nichel și fier care nu se găsea pe Pământ și – prin urmare – s-ar putea să fi căzut din cer. Un tip de meteorit este acum cunoscut sub numele de howardit.

Note

1. Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în 30 decembrie 2018 
2. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 30 mai 2020 
3. Edward Charles Howard, The Peerage, accesat în 9 octombrie 2017 
4. ^ The Peerage 
5. Transactions of the Institution of Chemical Engineers (1951), volume 29, page 163.
6. „Library and Archive Catalogue”. Royal Society. Arhivat din original la 23 martie 2020. Accesat în 21 noiembrie 2010. 

Lectură suplimentară

• Kurzer, F. (1999). „The Life and Work of Edward Charles Howard”. Annals of Science. 56 (2): 113–141. doi:10.1080/000337999296445. 
• Howard, Edward (1800). „On a New Fulminating Mercury”. Philosophical Transactions of the Royal Society of London. 90 (1): 204–238. doi:10.1098/rstl.1800.0012. JSTOR 107053. 
• Sears, Derek W. (1976). „Edward Charles Howard and an early British contribution to meteoritics” (PDF). J. Br. Astron. Assoc. 86: 133–139. Arhivat din original (PDF) la 20 martie 2009.