Dumitru CiureaPentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Ciurea (nume).
Dumitru Ciurea (n. 28 iulie 1914, Pâhnești, comuna Arsura, județul Vaslui - d. 28 decembrie 1993, Iași) a fost un istoric român Viața și activitateaDumitru Ciurea s-a născut la data de 28 iulie 1914 în satul Pâhnești, comuna Arsura din județul Vaslui. Acesta a absolvit studiile secundare la Chișinău. Din anul 1932 a fost student la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași până în anul 1936. Între anii 1937-1939 își continuă studiile la Roma în cadrul Accademia Di Romania a Roma (Școala română din Roma) unde obține titlul de doctor. La finalul studiilor s-a reîntors în țară, la Iași, unde devine profesor asistent în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Până la finalul activității sale profesionale, Dumitru Ciurea devine conferențiar, mai apoi profesor universitar la Universitatea din Iași. Va deveni membru al Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași unde devine șef de sector.[1] În ceea ce privește opera sa, Dumitru Ciurea s-a orientat spre istoria medievală românească și universală cât și istoria modernă românească și universală. A scris despre mediul urban medieval moldovenesc, despre instituțiile feudale din cadrul Principatului Moldovei. Cea mai de seamă operă a sa este monografia domniei lui Mihail Sturza (1834-1849).[1] OperaDe-a lungul activității sale profesionale, istoricul Dumitru Ciurea a contribuit la istoriografia românească cu peste 100 de lucrări care au fost publicate în reviste atât din țară cât și din străinătate.[2] Lucrări:
Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia