Dumitru Berciu

Dumitru Berciu
Date personale
Născut	27 ianuarie 1907[1][2] Bobaița, România
Decedat	1 iulie 1998 (91 de ani)[1][2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	antropolog arheolog istoric
Limbi vorbite	limba română[3][4]
Activitate
Membru de onoare al Academiei Române
Modifică date / text

Dumitru Berciu (n. 27 ianuarie 1907, Bobaița, Malovăț, Mehedinți, România – d. 1 iulie 1998, București, România) a fost un istoric și un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

Primele sale studii au fost cele secundare, efectuate la Turnu Severin, apoi cele superioare la București (1932). A fost membru al Școlii române din Roma. Doctor în filosofie și litere (1938). Profesor secundar (1933-1945). Șef al misiunii arheologice române, secretar și apoi director al Institutului român din Albania (1938-1344). Conferențiar și apoi profesor la catedră de istorie a României, la Facultatea de Istorie a Universității din București (din 1945), a ajuns apoi decan (1966-1971). Consilier și apoi șef de sector la Institutul de arheologie, București (din 1948). Membru titular al Academiei de științifice  sociale și politice a R.S.R. (din 1970). Membru al Institutului de preistorie din Viena (din 1935) și al Societății arheologice a R.S.F. Iugoslavia (din 1960). Membru corespondent al Institutului arheologic din R.F. Germania (din 1965). A participat și a trimis comunicări la numeroase congrese internaționale de specialitate În țara  și peste hotare. Distins de Academie cu premiile „V. Pârvan” (1936) și „N. Bălcescu” (1961)[5].

A realizat cercetări în sud-estul si centrul Europei despre celți și traco-geți. A fost director al Institutului de Tracologie din București (1948-19?). A fost un Mecena pentru cultură. A ajutat oameni, a sprijinit fundații, reviste și instituții. A sprijinit financiar ridicarea Palatului Culturii din Drobeta-Turnu Severin, unde s-a instalat și biblioteca sa, care îi poartă numele.

Lucrări

• Îndrumări în preistorie, 1939
• Contribuții la preistoria Transilvaniei, 1942
• Cercetări și săpături arheologice în județele Turda și Alba, 1945
• Contribuția lui Ion Andrieșescu la preistoria Daciei și a sud-estului european, 1945
• Cercetări și descoperiri arheologice în regiunea București, 1956 [6]
• Cetatea Alba Iulia, 1962
• Cultura Hamangia, 1966
• Zorile istoriei în Carpați și la Dunăre, 1966
• La izvoarele istoriei, 1967
• O introducere în arheologia preistorică, 1967
• The Roman Empire and its neighbours, 1967
• România înainte de Burebista, 1967
• Unitate și continuitate în istoria poporului român, 1968
• Arta traco-getică, 1969
• Lumea celților, 1970
• Daco-România, 1978
• Buridava dacică, 1981

Note

1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
2. ^ Dumitru Berciu, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
4. Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
5. Adolf Armbruster, Dan BERINDEI, Pompiliu (1978). Enciclopedia Istoriografiei din Romania. Editura Stiintifica si enciclopedica. p. 50. 
6. Dumitru Berciu (1956), Cercetări și descoperiri arheologice în regiunea București, Editura Academiei Republicii Populare Romîne 

Lectură suplimentară

• Dumitru Berciu: o viață închinată arheologiei românești, Adina Berciu-Drăghicescu, Editura Univ. din București, 2011
• Tănăsescu, Bogdan; Păunescu, Emil. Dumitru Berciu și Institutul Român din Albania. Muzeul Județean „Teohari Antonescu”, Editura Pelican, 2011

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B