Dinastia Ayyubidă
Dinastia Aiubidă (arabă: الأيوبيون) a fost o dinastie musulmană de origine kurdă, fondată de Saladin și având centrul în Egipt. Dinastia a stăpânit Orientul Mijlociu în timpul secolului al XII-lea și al XIII-lea. Familia Aiubidă, în timpul fraților Najm ad-Din Ayyub și Asad ad-Din Șirkuh, a servit ca soldați ai dinastiei Zengid (Zangid). În 1174, Saladin s-a autoproclamat sultan după moartea lui Nur ad-Din Zangi. În următoarele decenii, dinastia Aiubidă a cucerit mai multe regiuni și în 1183 stăpânea Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei, Hijazul, Yemenul și coasta Africii de Nord până la granițele Tunisiei moderne. Cea mai mare parte a Regatului de la Ierusalim și a teritoriilor din jurul râului Iordan au ajuns sub conducerea dinastiei Aiubide după ce Saladin a câștigat Bătălia de la Hattin, în 1187. Totuși, cruciații au recâștigat controlul asupra coastei Palestinei în anii 1190. ConducătoriÎn Egipt:
În Siria:
|
Portal di Ensiklopedia Dunia