Decretele lui BenešDecretele lui Beneš sau, în conformitate cu denumirea oficială, Decretele președintelui Republicii (dekrety presidenta republiky), sunt decretele promulgate de Edvard Beneš, în acea perioadă președinte al guvernului în exil cehoslovac în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Decretele lui Beneš au vizat problema exproprierii și expulzării germanilor din Munții Sudeți (din Sudetenland în general, care se extinde dincolo de munții anterior menționați) respectiv carpatini (i.e., țipțeri) precum și a ungurilor din Slovacia la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Context generalAceste decrete au fost semnate de președintele Beneš, același care demisionase din funcție pe 5 octombrie 1938, după semnarea Acordului de la München| și îl desemnase pe Emil Hácha ca președinte al țării. Republica Slovacă își proclamase autonomia sub conducerea monseniorului Jozef Tiso pe 7 octombrie, ducând la crearea pentru foarte puțină vreme a Republicii Ceho-Slovace. Slovacia și-a proclamat independența pe 14 martie 1939, în timp ce armata Germaniei Naziste ocupa Cehia, pe care o va transforma în Protectoratul Boemiei și Moraviei o zi mai târziu. Edvard Beneš, șeful guvernului în exil și șef al guvernului al guvernului cehoslovac postbelic a promulgat aceste decrete, care, pe 5 martie 1946, au fost ratificate de Adunarea Națională provizorie prin actul constituțional (57/1946 Sb.[1]). Decretele președintelui RepubliciiDecretele, pregătite de juriștii guvernului în exil și semnate de Benes, pot fi împărțite astfel:
Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia