|
Dama de pică (nuvelă)
Dama de pică (rusă Пиковая дама) este o nuvelă socială a scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scrisă în 1833. Nuvela a fost scrisă în toamna anului 1833, la Boldino. A fost tipărită pentru prima dată în „Biblioteca pentru lectură”, în 1834, vol. II, cartea a 3-a. După mărturia lui Pușkin, nuvela a avut mult succes. „«Dama mea de pică» este la modă. Jucătorii pontează pe trei, șapte și as” (scria Pușkin la 7 aprilie 1834 în jurnalul său). Fiodor Dostoievski a apreciat mult nuvela lui Pușkin. În 1880, acesta a mărturisit lui M. A. Polivanov, un cunoscut de al său:
Tot Pușkin mărturisea că intriga principală a nuvelei nu este născocită. Bătrâna contesă este Natalia Petrovna Golițâna, mama lui D. Vladimirovici, guvernatorul general al Moscovei, care e trăit la Paris. Nepotul ei, Golițân, i-a povestit lui Pușkin că, odată, a pierdut la jocul de cărți și a venit la bunica sa să-i ceară bani. Ea nu i-a dat bani, dar i-a indicat trei cărți pe care i le spusese și ei cineva, cândva, la Paris. Nepotul a mizat pe aceste cărți și și-a recâștigat banii. Desfășurarea ulterioară a acțiunii nuvelei este născocită. Neșciochin îi spusese lui Pușkin că contesa nu seamănă cu Golițâna, ci mai degrabă cu altă bătrână, N. C. Zagriajscaia. Fiodor Dostoievski a declarat nuvela „o culme a artei fantasticului”, iar Oliviu Crâznic o consideră o dovadă a importanței curentului gotic în literatura universală[1]. Note
Bibliografie
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
