Cupola Stâncii
Cupola Stâncii (în arabă: مسجد قبة الصخرة, transcripție: Masjid Qubbat As-Sakhrah, în ebraică: כיפת הסלע,Kipat Hasela, în turcă: Kubbetüs Sahra), cunoscută și sub numele greșit de Moscheea Omar, este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit între anii 687-691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii se află Moscheea Al-Aqsa, amândouă situându-se în locul numit de evrei și de creștini Muntele Templului (ebraică: הר הבית), Har ha-Bayit), iar de către musulmani Haram ash Sharif (Nobilul Sanctuar).[1][2] Semnificația religioasă![]() ![]() ![]() ![]() Conform tradițiilor islamice, piatra din centrul domului este locul unde Profetul Mohamed urcase într-o lungă călătorie de noapte către Rai, probabil în anul 621 d.Hr, alături de îngerul Jibril. Acolo a întâlnit mai mulți profeți, precum Ibrahim (Abraham) și Musa (Moise), și i-au fost oferite rugăciunile islamice dinainte să ajungă iar pe pământ. Un citat din Coran spune că Muhamed a plecat într-o călătorie de noapte instatanee de la al-Masjid al-Haram ("moschee sfântă", interpretată ca fiind la Mecca) spre al-Masjid al-Aqsa ("moschea cea mai îndepărtată", interpretată ca fiind în Ierusalim).[3] În iudaism este locul unde Avraam a îndeplinit încercarea lui Dumnezeu pentru a vedea dacă era dispus să-și sacrifice fiul Ishak (Isaac)[4]. Musulmanii consideră că acest eveniment s-a întâmplat implicându-l pe celălalt fiu a lui Ibrahim(Avraam), Ismail (Ismael), și a avut loc în deșertul din Mina. Există o controversă între oamenii de știință legată de pozitia geografica a Muntelui Moriah (unde a avut loc după Biblie întâmplarea "sacrificiului lui Isaac" ), cea a Muntelui Templului și piatra unde Iacov a visat îngerii urcând și coborând pe o scară către cer[5] dar pentru evreii ortodocși nu există îndoieli că toate aceste evenimente s-ar fi petrecut în acest loc. Potrivit învățaților evrei din vechime această piatră se afla în interiorul Sfintei Sfintelor în Templul din Ierusalim, iar pe ea era așezat Chivotul Legământului[6] Piatra era folosită de înalții preoți care ofereau sacrificiile în timpul Zilei Ispășirii Iom Kipur. Legendele rabinice de asemenea susțin că facerea lumii a început cu această piatră, și de aceea ea purta numele אבן השתייה (Even Hashtiya), adică "Piatra de fundație". ![]() Pentru credința creștină, în afara față de faptele lui Iisus la templu, se consideră că în timpul stăpânirii romane, locul unde a fost construit mai târziu Domul era cel unde mama lui Constantin a ctitorit o mică biserică, numită biserica Sf. Cyrus și Sf. Ion, care mai târziu a fost mărită și denumită Biserica Sfintei Înțelepciuni.[7] După aceea, în anul 530 împăratul Iustinian a dărâmat biserica, a reconstruit-o în stil bizantin și a dedicat-o Maicii Domnului. Mai târziu a fost distrusă de perși și doar câteva ruine au mai rămas la acel moment. Pe pereții domului de piatră sunt inscrise pe o friză de mozaic următoarele cuvinte:
Acesta pare a fi cel mai timpuriu citat existent din Coran, cu data de 72 după Hijra (sau 691-692 DH), pe care istoricii o consideră ca fiind anul construcției Domului.[1] Construcție![]() În 630, cum mult înainte ca Domul Stâncii să fie ridicat, după tradiție , califul Omar, ajutat de Kaab al-Ahbar și alți musulmani au recuperat așa numita piatră de temelie și au scos-o din praf, purificând locul în care fusese abandonată vreme de sute de ani de la distrugerea Imperiului Roman [necesită citare]. Ibn Asakir[8] a menționat că Omar nu a construit o casă musulmană de rugăciune în acel loc, ci mai degrabă a decis sa înalțe o moschee în partea de sud a Muntelui Templului alături de piatra situată în partea de nord. A făcut aceasta pentru a consacra locul de rugăciune care era în partea de sud, cu orientarea către Kaaba din Mecca. Musulmanii nu s-au certat pentru direcția de rugăciune, având posibilitatea de a se ruga și către Piatra de temelie, cum făceau evreii. Locul pietrei a rămas nedescoperit până ce a fost găsit de califul Abd al-Malik ibn Marwan care a început construcția sanctuarului în 685, și l-a terminat în 691. De-a lungul timpului au avut loc mai multe restaurări, cele mai importante fiind în timpul domniei sultanului otoman Soliman I și în anul 1817 în timpul sultanului Mahmud al II-lea. GalerieVezi șiNote
Referințe
Legături extrene
|
Portal di Ensiklopedia Dunia