Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Cupa Regelui (Copa del Rey) este o competiție anuală între echipele spaniole. Numele ei complet este Cupa Maiestății Sale Regele (Copa de Su Majestad El Rey), cu referire la Regele Spaniei. A început să funcționeze ca o competiție din 1902. Inițial a fost cunoscută sub numele Cupa Consiliului Orașului Madrid (Copa del Ayuntamiento de Madrid). Între 1905 și 1932, a fost cunoscută ca fiind Cupa Maiestății Sale Regele Alfonso al XIII-lea (Copa de Su Majestad El Rey Alfonso XIII). În timpul celei de-a doua republici spaniole a fost cunoscută sub denumirea de Cupa Președintelui Republicii (Copa del Presidente de la República) sau Cupa Spaniei (Copa de España) pentru scurt timp, iar în timpul dictatoriatului lui Francisco Franco a fost cunoscută ca fiind Cupa Excelenței Sale Generalul Suprem (Copa de Su Excelencia El Generalísimo) sau Cupa Generalului Suprem (Copa del Generalísimo). Echipele din diviziile superioare și din cele inferioare joacă între ele, numărul cluburilor participante fiind limitat.
Organizarea concursului
În prezent, doar cele 20 de echipe din La Liga -prima divizie, 21 de echipe din La Liga 2 -a doua divizie, 24 de echipe din Segunda B -a treia divizie, precum și cei 18 campioni ai Tercera División -a patra divizie (sau vicecampionii dacă câștigătorii sunt a doua echipă a clubului din care fac parte) se pot angaja în competiție. Ediția 2009-2010 a fost jucată de 83 de echipe.
Până în sferturile de finală inclusiv, rundele se joacă pe terenul echipei care joacă în cea mai mică divizie într-o singură manșă. Cluburile din Segunda División intră în runda a doua (cu 64- de echipe rămase), în timp ce cluburile din Primera División intră în competiție din a treia rundă (cu 32- de echipe rămase), cu excepția celor patru cluburi care participă în Supercupa Spaniei, care sunt integrați în etapa celei de-a patra (cu 16- echipe rămase). Cele două semifinale se joacă în meciuri cu două manșe, în timp ce finala se joacă într-un singur meci și pe teren neutru. Clubul câștigător al competiției se califică pentru Europa League și participă la Supercupa Spaniei în sezonul următor alături de finalista Cupei Spaniei, campioana și vicecampiona primei diviziei.
Stadioane
Stadionul Santiago Bernabéu din Madrid a găzduit 36 de finale ale Copa del Rey, mai mult decât oricare alt stadion. Între 1948 și 1973, au fost doar trei ocazii când finala nu s-a ținut pe Bernabéu - Estadi Olímpic Lluís Companys în 1957 și Camp Nou în 1963 și 1970. Real Madrid a jucat 8 finale de cupă acasă, câștigând două.[1]
‡‡ Echipa de rezervă a lui Real Madrid. Echipele de rezervă au fost interzise din această competiție din 1990-1991 încoace. ‡
Echipa a câștigat la penalty. Meciul nu s-a jucat.
Tabel cu echipele care au jucat cel puțin o semifinală în Copa del Rey. Real Madrid, Barcelona, Athletic Bilbao, Atlético Madrid și Valencia, au dominat clar această competiție, încă de la începutul ei, fiecare acumulând un număr mare de prezențe în semifinale.
Meciul nu s-a jucat.
.png){kind=small}
.png){kind=small}
.png){kind=small}
4.png){kind=small}
2.png){kind=small}
_con_bordo_dorato.png){kind=small}
