Constantin Lache

Constantin Lache
Informații generale
Nume complet	Constantin Lache
Data nașterii	15 noiembrie 1923(1923-11-15)
Locul nașterii	Urleasca, România
Data decesului	24 august 2010 (86 de ani)
Locul decesului	Timișoara, România
Naționalitate	Română
Poreclă	Costică[1]
Cluburi de seniori*
Ani	Club
1953–1958	Știința Timișoara
Titluri
1992[2]	Antrenor emerit
Echipe antrenate
1953–1958	Știința Timișoara
1964–1965	Știința Timișoara
1967–1982	Universitatea Timișoara
1979	România B (principal)
1982	România A (principal)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Constantin Lache (n. 15 noiembrie 1923, în Urleasca, județul Brăila[3], d. 24 august 2010, Timișoara[4][5]) a fost un antrenor emerit de handbal din România, multiplu câștigător al Campionatului Republican categoria A feminin. În anul 2007, Constantin Lache a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Timișoara prin Hotărârea Consiliului Local nr. 410/27.11.2007.[6]

Biografie

Născut în satul Urleasca din județul Brăila, viitorul antrenor a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, promoția 1944.[3] A urmat apoi cursurile Institutului de Cultură Fizică din București, pe care le-a absolvit în 1950, cu specializarea jocuri sportive.[3] Într-o perioadă în care absolvenților de facultăți le erau atribuite de către stat posturi la diverse locuri de muncă din țară, Constantin Lache a fost repartizat, pe data de 1 noiembrie 1950, la catedra de baschet a Școlii Medii Tehnice de Cultură Fizică nr.4 din Timișoara.[3] Pe 15 noiembrie 1950, pe terenul bazei sportive a școlii timișorene, Lache a organizat pentru prima dată în România un meci de handbal în 7 jucători.[3]

Între 1953 și 1958 a condus, din postura de antrenor jucător, echipa masculină de handbal în 11 Știința Timișoara, cu care a câștigat titlul de campion național al României în 1956.[3][7] În 1958 a fost îndepărtat de la echipă și exclus din viața sportivă sub acuzația de „origine socială nesănătoasă”[3][7], deoarece tatăl său, împroprietărit după Primul Război Mondial, cumpărase alte 50 de hectare de pământ și un mic conac în anul 1927, fiind catalogat chiabur[5][4].

În această perioadă, Constantin Lache a activat ca simplu profesor la Școala Medie nr.4 din Timișoara, la disciplina handbal. În 1961, elevii pregătiți de el au câștigat Campionatul Național de handbal în 7 jucători rezervat școlilor cu profil de educație fizică.[3][5] Suplimentar, Lache a antrenat pentru o perioadă și echipa de baschet masculin Știința Timișoara, cu care a câștigat Spartachiada din 1964.[4]

În 1964 i-a fost ridicată interdicția, iar anul următor a obținut locul al III-lea în campionatul național de baschet.[3] În anul 1967 a fost angajat cu jumătate de normă la Facultatea de Educație Fizică din Timișoara, unde a preluat și funcția de antrenor al Universității Timișoara, echipa feminină de handbal a instituției de învățământ. A urmat o perioadă plină de succese sportive, 8 titluri naționale, Cupa României în 1978 și disputarea finalei Cupei Campionilor Europeni în 1973.[4] Antrenorul a rămas la conducerea Universității Timișoara până în 1982, când Facultatea de Educație Fizică și Sport a fost desființată.[5]

În 1979, Lache a condus selecționata B a echipei naționale feminine a României la ediția a 19-a a Trofeului Carpați, iar în 1982 a fost antrenorul principal al echipei naționale a României care s-a clasat pe locul al 8-lea la Campionatul Mondial.[8]

Palmares

Jucător

• Campionatul Republican de handbal masculin în 11 jucători:
  • Locul I: 1956 (cu Știința Timișoara)

Antrenor

Handbal

• Campionatul Republican de handbal masculin în 11 jucători:
  • Locul I: 1956 (cu Știința Timișoara)

• Campionatul Republican categoria A feminin:[9][8]
  • Locul I: 1968, 1969, 1970, 1972, 1975, 1976, 1977, 1978
  • Locul II: 1971, 1973, 1974
  • Locul III: 1982

• Cupa României:[8]
  • Câștigător: 1978
  • Locul III: 1979

• Cupa Campionilor Europeni:[9]
  • Finalist: 1973

Baschet

• Campionatul Republican masculin:
  • Locul III: 1965 (cu Știința Timișoara)

• Spartachiada Tineretului:
  • Locul I: 1964 (cu Știința Timișoara)

Distincții personale

În 1992, Constantin Lache a fost desemnat „antrenor emerit”.[2] În noiembrie 2007, în urma referatului favorabil al primăriei Timișoara[3], antrenorul a fost declarat cetățean de onoare al orașului.

Referințe

1. „STRUCTURA FEDERAȚIEI ROMÂNE DE HANDBAL” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. 2014. p. 18. Accesat în 1 iunie 2020. 
2. ^ „Palmares de onoare 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 42–43. Accesat în 1 iunie 2020. 
3. ^ „REFERAT” (PDF). primariatm.ro. Primăria Municipiului Timișoara. 7 noiembrie 2007. Arhivat din original (PDF) la 1 octombrie 2019. Accesat în 1 iunie 2020.  Arhivat în 1 octombrie 2019, la Wayback Machine.
4. ^ „Doi ani fără Constantin Lache, creatorul celei mai de succes echipe a Timișoarei”. druckeria.ro. Druckeria TM. 24 august 2012. Accesat în 1 iunie 2020. 
5. ^ „Constantin Lache, veșnic în sufletul sportului timișorean”. Sporttim.ro. 24 august 2012. Accesat în 1 iunie 2020. 
6. „Hotărârea Consiliului Local 410/27.11.2007 privind conferirea Titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara domnului CONSTANTIN LACHE”. primariatm.ro. Primăria Municipiului Timișoara. 27 noiembrie 2007. Accesat în 1 iunie 2020. ^[nefuncțională]
7. ^ Cornel Biholari (20 ianuarie 2019). „Handbalul alb-violet – zbucium presărat cu momente de glorie. Cum a impus Politehnica Timișoara respect în sportul pe semicerc”. PressAlert.ro. Accesat în 1 iunie 2020. 
8. ^ „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f)1975-1984” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la 26 septembrie 2020. Accesat în 1 iunie 2020.  Arhivat în 26 septembrie 2020, la Wayback Machine.
9. ^ „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la 3 iunie 2020. Accesat în 1 iunie 2020.  Arhivat în 3 iunie 2020, la Wayback Machine.