Complex coordinativ

Cisplatin, PtCl₂(NH₃)₂, este un complex coordinativ al platinei (II), care are ca și liganzi doi atomi de clor și două molecule de amoniac. Este un medicament folosit în tratamentul cancerului.

În chimie, un complex, numit adesea și complex coordinativ sau combinație complexă este un tip special de compus chimic alcătuit dintr-un atom sau ion central, de cele mai multe ori metalic, numit ion central, și partea exterioară, reprezentată de molecule sau ioni legați de ionul central, numiți liganzi.[1][2][3][4] Majoritatea compușilor chimici ce conțin metale, în special metale tranziționale, sunt complecși coordinativi.[5] Legătura dintre ionul central și liganzi este de tip covalentă coordinativă.

Istoric

Anumiți complecși coordinativi au fost cunoscuți încă din perioadele timpurii ale chimiei moderne. Printre primii complecși sintetizați se numără unii pigmenți, precum albastrul de Berlin sau roșul de alizarină. Totuși, proprietățile complecșilor au început să fie înțelese până la sfârșitul anilor 1800, urmând apoi contribuțiile lui Christian Wilhelm Blomstrand din 1869.

Abia în 1893, Alfred Werner a fost cel care a propus cea mai cunoscută și acceptată teorie legată de complecșii coordinativi. Lucrările lui Werner includ schimbări importante asupra teoriei lui Blomstrand, dar mai ales fac referire la posibilitatea anumitor ioni de a-și schimba poziția în sfera de coordinare. De asemenea, el a stabili și configurația sau aranjamentul spațial al liganzilor în jurul ionului central.[6]

Structură

Vezi și

• Chimie organometalică
• Număr de coordinare
• Chelare
• Ligand

Note

1. „Reacții chimice cu formare de combinații complexe” (PDF), uaic.ro, arhivat din original (PDF) la 1 decembrie 2020, accesat în 17 iulie 2017 
2. Introduction to Coordination Chemistry by Geoffrey A. Lawrance 2009 2010 John Wiley & Sons. ISBN: 9780470519301. Online ISBN: 9780470687123. doi:10.1002/9780470687123
3. IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „complex”.
4. IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „coordination entity”.
5. Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
6. George B. Kauffman, „coordination compound - History of coordination compounds”, Encyclopedia Britannica, accesat în 17 iulie 2017