Blocarea într-o grotă din cauza prăbușirii de stânci sau a confruntării cu un animal periculos și imposibilitatea individului de a se apăra sau de a se retrage ar fi putut provoca claustrofobia în epoca de început a civilizației umane.
Claustrofobia este teama de a fi închis într-o cameră sau într-un spațiu mic fără a avea vreo posibilitate de a scăpa de acolo.[1] Aceasta poate fi declanșată de mai multe situații sau stimuli precum lifturi aglomerate, camere fără ferestre sau chiar o îmbrăcăminte prea strânsă.[2] Ea este clasificată de obicei ca o tulburare de anxietate, care duce de multe ori la atacuri de panică. Originea claustrofobiei a fost atribuită mai multor factori printre care o reducere în mărime a amigdalelor, o condiționare clasică sau o predispoziție genetică la teama de spații mici.
Un studiu indică faptul că aproximativ 5-7% din populația lumii suferă de claustrofobie severă, dar numai o mică parte din aceste persoane au parte de un tratament pentru combatarea acestei tulburări.[3]
Termenul claustrofobie provine din latinesculclaustrum („spațiu închis”) și din grecescul φόβος, phóbos („frică”).
^Phobias: A Handbook of Theory, Research, and Treatment. Chichester ;New York: Wiley, 1997.
Bibliografie
Carlson, Neil R., et al. Psychology: the Science of Behavior, 7th ed. Allyn & Bacon, Pearson. 2010.
Cheng, Dominic T., et al. "Human Amygdala Activity During the Expression of Fear Responses". Behavioral Neuroscience. Vol. 120. American Psychological Association. 14 Sept. 2006.
Öst, Lars-Göran. "The Claustrophobia Scale: A Psychometric Evaluation". Behaviour Research and Therapy 45.5 (2007): 1053–64.
Rachman, S.J. "Claustrophobia", in Phobias: A Handbook of Theory, Research, and Treatment. John Wiley and Sons, Ltd. Baffins Lane, Chichester, West Sussex, England. 1997.
Thorpe, Susan, Salkovis, Paul M., & Dittner, Antonia. "Claustrophobia in MRI: the Role of Cognitions". Magnetic Resonance Imaging. Vol. 26, Issue 8. 3 June 2008.
