Cipaieni, Mureș
![]() Cipaieni (în trecut Chimitelnic sau Chimitelnicul de Câmpie; în maghiară Keménytelke) este un sat în comuna Sânger din județul Mureș, Transilvania, România.
IstoricPrima atestare documentară a satului Cipǎieni, fost Chimitelnic, este anul 1333. De asemenea, o nouă atestare se regăsește la data de :
DemografieStructura populației dupa naționalitateDe-a lungul timpului populația localitǎții Cipǎieni a evoluat astfel:
Structura populației dupǎ apartenența religioasǎDupa apartenenta religioasǎ structura populației de-a lungul timpului este prezentatǎ mai jos sub forma tabelarǎ :
Familii nobiliare
PersonalitățiPop Vasile, născut în 1787 Chimitelnicul de câmpie, și-a făcut studiile la liceul din Cluj și la 1811 la universitatea din Viena, unde și-a luat titlul de doctor în filosofie, iar mai târziu în 1817 și-a promovat doctoratul și în științele medicale, cu .teza: "Dissertatio inauguralis de funeribus plebeis Daco-Romanorum sive Valachorum" (Despre înmormântarea la români), tipărită la Viena, prin care și-a câștigat un nume și la cărturarii români de pe vremea aceea. A fost primul director al Seminarului de la Socola (Iași), unde a predat filosofia și filologia între anii 1820-1821. La Iași a ajuns ca urmare a proiectului mitropolitului Moldovei Veniamin Costache de a reorganiza seminarul de la Socola. Pentru aceasta a fost trimis la Cluj Gheorghe Asachi cu misiunea de a-i cere guvernatorului Bannfy aprobare pentru trei tineri absolvenți de la Blaj care erau necesari ca profesori în Moldova. După obținerea aprobării Asachi a plecat la Brașov unde i-a prezentat prof. Pop Vasile propunerea sa și la convins să vină la Socola. Pop Vasile a locuit și la Făgăraș (1829) și Zlatna (1842) practicând medicina. În anul 1838 a tipărit la Sibiu cartea: "Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele teri, dela începutul lor până în vremile noastre". A fost unul dintre cei mai învățați români ai timpului și un mare popularizator al culturii românești. (A se vedea o schifă biografică despre el scrisă de Gheorge Barițiu în revista "Transilvania", an. 1868 p. 129—135 și 161—167. A tradus "Eglogele lui Virgil". Era pasionat de istorie și a colecționat un mare număr de documente istorice. A decedat în anul 1843.[4] Vezi șiNote
|
Portal di Ensiklopedia Dunia