Ciarda Roșie

Ciarda Roșie
—  așezare umană  —
Ciarda Roșie (România) Poziția geografică în România
Coordonate: 45°43′39″N 21°16′01″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Timiș
Municipiu	Timișoara
Prezență online
Modifică date / text

Ciarda Roșie este un cartier amplasat în partea de sud-est a Timișoarei. Cartierul este unul recent. Ciarda Roșie a fost un sat maghiar care s-a format în perioada interbelică în jurul hanului «Vörös Csárda», (tradus Hanul cărămiziu) al cărui nume a fost preluat și așa a fost botezat cartierul.

Istorie

Hanul Vörös Csárda a fost construit la începutul secolului al XIX-lea, probabil în anii 1800 și 1810, la marginea pădurii Köplinger, acum dispărută. Familia Köplinger a înființat și a exploatat anterior un cuptor de cărămidă în zona de loess, argilă, care a fost întreținut și exploatat chiar și după construirea hanului.[1] Hanul era renumit pentru execuțiile și uciderile care se presupunea că au avut loc în și în jurul lui; cele mai multe dintre acestea au fost respinse ca zvonuri.[1] Unele povești merg până la a afirma că pereții săi au fost vopsiți în roșu pentru a simboliza sângele. Este posibil ca hanul să fi funcționat până în 1930.[2]

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, protecția călătorilor care intrau în oraș dinspre Moșnița era asigurată, contra cost, de o bandă de haiduci care se presupune că au fost conduși de haiducul maghiar Sándor Rózsa (1813–1878) și s-au refugiat adesea într-o tabără improvizată în ceea ce este acum Ciarda Roșie. A murit în închisoare în 1878.[3] Cu toate acestea, mulți istorici contestă faptul că Rózsa a ajuns vreodată în această zonă.[4]

În 1900, în jurul hanului încep să se construiască mai multe case muncitorești, Pe măsură ce zona a fost traversată de mulți călători, așezarea s-a dezvoltat rapid. În acea perioadă, Ciarda Roșie aparținea Moșnița Nouă; a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri: Vöröscsárdatelep, Illéspuszta, Illancs, Rotterpuszta.[5]

De pe la 1930, hanul își schimba numele în Petőffy și avea o grădină de vară frumoasă. În 1937, locuitorii din Ciarda Roșie au cerut Prefecturii separarea acesteia de Moșnița Nouă și anexarea ulterioară la Urseni sub o nouă denumire – Stupari.[6] Acțiunea nu s-a materializat niciodată. Ciarda Roșie se alipește orașului în 1951, când devine a X-a circumscripție a Timișoarei.[7]

Abia în toamna anului 2006 încep aici lucrările de canalizare.

Geografie

Cartierul, situat în sud-estul orașului, se întinde pe o suprafață de 102 hectare, în mare parte la sud de drumul spre Buziaș. A fost încorporat în Timișoara în 1953 și este astăzi cea mai tânăr dintre cele zece cartiere ale orașului.

Transport

Transportul public este asigurat de linia expres E2 și tramvaiul liniile 4, 8 și 9.

Literatură

• Hans-Heinrich Rieser, Timisoara. Descrierea geografică a capitalei Banatului, Seria de publicații a Institutului de Istorie și Studii Regionale Șvabe Dunării, Editura: Thorbecke Verlag, Sigmaringen, 1992, ISBN:3-7995-2501-7, Pagini:100–101

Referințe

1. ^ Szekernyés, János (10 august 2018). ro/szekernyes-janos-temesvar-kovei-610/ „Temesvár kövei 610” Verificați valoarea |url= (ajutor). Heti Új Szó. 24 (32–33). 
2. Delesega, Gyula (2018). Temesvári kalauz téridőben (PDF). Szórvány Alapítvány. p. 139. 
3. Ilieșiu, Nicolae; Ilieșu, Petru (2018). .eu/flipalbum/tms-ro/index.html Timișoara - Istoria unui oraș european Verificați valoarea |url= (ajutor). I. Biblioteca Virtuală Banat. p. 114. ^[nefuncțională – arhivă]
4. {{cite web |url=https://www.banatulazi.ro/banatul-disparut-si- nevazut-ce-inca-mai-este-aici-printre-noi/ |title=Banatul dispărut și nevăzut ce încă mai este aici printre noi |work=Banatul Azi |last=Bălan |first=Titus |date=30 June 2019} }
5. „Ciarda Roșie”. Erdély, Bánság és Partium történeti és közigazgatási helységnévtára. Arcanum. 
6. „TM-F-01154 Primăria comunei Moșnița Nouă, 1930-1993”. Arhivele Naționale ale României. Arhivat din original la 6 februarie 2021. Accesat în 14 iunie 2024. 
7. Mladin, Maria (1 aprilie 2013). „Fișa Primăriei municipiului Timișoara pe anul 2013”. Consiliul Județean Timiș. Arhivat din original la 20 ianuarie 2021. Accesat în 31 ianuarie 2021.