Cazul instrumental

Gramatică

Morfologie

Parte de vorbire

Sintaxă

Caz

• Ablativ

• Acuzativ

• Dativ

• Genitiv

• Instrumental

• Locativ

• Nominativ

• Vocativ

Sintaxa propoziției

Parte de propoziție

Complement

Sintaxa frazei

Propoziție subordonată

Propoziție circumstanțială

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz. Substantivul, alt cuvânt folosit cu valoare de substantiv sau pronumele care poartă morfemul acestui caz, denumește, respectiv reprezintă în modul cel mai tipic un inanimat cu care se efectuează o acțiune. Din punct de vedere sintactic, un asemenea cuvânt îndeplinește mai ales funcția de complement circumstanțial instrumental, dar instrumentalul mai exprimă o varietate de alte raporturi sintactice care depind și de limba considerată[1][2][3][4][5].

S-a stabilit faptul că acest caz a existat în presupusa limbă proto-indoeuropeană și că a fost moștenită de unele limbi indoeuropene actuale, de exemplu majoritatea limbilor slave[1]. În acestea se folosește atât fără prepoziție, cât și cu anumite prepoziții. Sunt limbi flexionare cărora le lipsește declinarea sau păstrează numai urme ale ei. În limbi în care nu s-a păstrat, cum sunt limbile romanice sau engleza, prepozițiile sunt cele care exprimă raporturile sintactice exprimate de instrumental în alte limbi. Dintre acestea, cea mai specifică este prepoziția cu.

În BCMS

În limbile din diasistemul slav de centru-sud (bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS), flexionare, care dispun de o declinare relativ bogată, există și cazul instrumental. Se exprimă prin mai multe desinențe în funcție de clasa de declinare, de partea de vorbire, de gen și de număr. Sunt și variante morfofonologice, cauzate de natura fonemului precedent. Cele mai multe substantive, adjective și pronume au următoarele desinențe[6]:

• -om – la singular, substantivele masculine, neutre și feminine, adjectivele feminine, cu consoană nepalatală înaintea desinenței: doktorom (m.) „cu doctorul”, selom (n.) „cu satul”, ribom (f.) „cu peștele”, novom (f.) „cu noua”[7];
• -em – la singular, substantivele masculine și neutre cu consoană palatală înaintea desinenței: čekićem (m.) „cu ciocanul”, poljem (n.) „cu câmpul”;
• -im – la singular, adjectivele la masculin și neutru: novim „cu noul”;
• -ima – la plural, substantivele masculine și neutre (desinență comună cu dativul și locativul plural): doktorima „cu doctorii”, čekićem „cu ciocanele”, selima „cu satele”, poljima „cu câmpurile”;
• -ama – la plural, substantivele feminine (desinență comună cu dativul și locativul plural): ribama „cu peștii”;
• -im(a) – la plural, adjectivele la masculin, neutru și feminin, cu a fiind la forma lor lungă (hotărâtă), când sunt substantivate: Vi radite s novim udžbenicima a mi sa starima „Voi lucrați cu manualele noi, iar noi cu cele vechi”.

Radicalul pronumelor personale la instrumental diferă mai mult sau mai puțin de forma lor de nominativ: ja „eu” – sa mnom „cu mine”, ti „tu” – s tobom etc.[8]

În aceste limbi, cazul instrumental este în primul rând cel al complementelor circumstanțiale instrumental și sociativ, dar și al altor complemente circumstanțiale:

• complement circumstanțial instrumental:
  • fără prepoziție: Putujemo autom „Călătorim cu mașina”[9];
  • cu prepoziția s(a)[10]: Vi radite s novim uđbenicima a mi sa starima „Voi lucrați cu manualele noi, iar noi cu cele vechi”[11];
• complement circumstanțial sociativ: Došao je sa ocem „A venit cu tatăl său”[12];
• complement circumstanțial de mod: Putujemo velikom brzinom „Călătorim cu viteză mare”[9];
• complement circumstanțial de loc al verbelor care nu exprimă deplasarea către locul respectiv[13]:
  • fără prepoziție: Hladan v(j)etar[14] poljem piri „Vântul rece suflă pe câmp”[9];
  • cu prepoziții:

On ide napred a ja za njim „El merge înainte, iar eu în urma lui”[15];

Stojim pod tušem „(Eu) stau sub duș”[16];

Nad selom su se crnjeli kišni oblaci „Deasupra satului se înnegreau nori de ploaie”[17];

Šetao je među drvećem „Se plimba printre copaci”[17];

• complement circumstanțial de timp: početkom m(j)eseca „la începutul lunii”, radnim danom „în zi lucrătoare”, utorkom „marțea, în fiecare marți”[9].

Unele complemente indirecte sunt de asemenea la instrumental:

• fără prepoziție:

Čime se sada bavite? „Cu ce vă ocupați acum?”[18];

Vladao je ogromnim carstvom „Domnea peste o împărăție uriașă”;[18]

Čitava kuća je najednom zamirisala kruhom „Dintr-odată, toată casa a mirosit a pâine”[19];

• cu prepoziții[18]:

Nastavićemo s vežbama „Vom continua cu exerciții”;

Nemojte žaliti za prošlošću „Să nu vă pară rău după trecut”.

Mai sunt și alte părți de propoziție la cazul instrumental:

• nume predicativ: Zidovi su postajali sve tamnijima „Zidurile deveneau tot mai întunecate”[20];
• complement de agent inanimat: Grad je pogođen zemljotresom „Orașul a fost lovit de cutremur”[21];
• atribut substantival cu prepoziția s(a): supa s rezancima „supă cu fidea”[12].

În limba maghiară

În maghiară, limbă agluntinantă, există o singură desinență de instrumental, -val/-vel, cu aceste variante în funcție de regulile armoniei vocalice. Mai are și variante morfofonologice, din cauza asimilării lui v de către consoana precedentă. Este aplicată tuturor părților de vorbire nominale. În afara pronumelor de politețe, cele personale prezintă particularitatea de a fi supletive. Se formează din varianta -vel a desinenței combinată cu așa-numitele „sufixe personale posesive” care corespund adjectivelor posesive din română: én „eu” – velem „cu mine”, te „tu” – veled „cu tine” etc.[22]

Și în această limbă, cu instrumentalul se exprimă în primul rând CC instrumental și cel sociativ, dar mai multe alte complemente de asemenea, majoritatea fără postpoziție (corespunzătoarea prepoziției din alte limbi):

• CC instrumental: Kannával hordta a benzint „Căra benzina cu bidonul”[23];
• CC sociativ:
  • exprimat prin nume de animat: Beszélt Pistával „A vorbit cu Pista”[23];
  • exprimat prin nume de inanimat: kávé habbal „cafea cu frișcă”[24];
• CC de mod: Kis betűkkel ír „(El/Ea) scrie cu litere mici”[23];
• CC de grad-măsură: Fél perccel késte le a vonatot „A întârziat la tren cu o jumătate de minut”[23];
• CC de timp: Ősszel sokat esik az eső „Toamna plouă mult”[25];
• CC de cauză: Vakbélgyulladással kórházba szállították „L-au dus / Au dus-o la spital cu apendicită”[24][26];
• diverse complemente corespunzătoare unor complemente indirecte sau circumstanțiale din gramaticile românești[23]:

Szenvedéllyel szerette „Îl/O iubea cu pasiune”;

Napóleon vezetésével győztek „Au învins sub conducerea lui Napoleon”;

Elégedett az eredményekkel „Este mulțumit(ă) de rezultate”.

• complementul de agent al verbului factitiv: Kimosatja a ruhát a feleségével „O pune pe soția lui să spele rufele”[27];

Unele complemente se construiesc cu postpoziții:

A mozival szemben van egy kávéház „Vizavi de cinema este o cafenea”[28];

Egy évvel ezelőtt kezdtem magyarul tanulni „Am început să învăț maghiara acum un an”[29];

Kovácsnéval együtt megyek a Balatonra „Merg la Balaton împreună cu doamna Kovács”[30];

A kérvényével kapcsolatban a következőket kell tudnia „În legătură cu cererea dv. trebuie să vă aduc la cunoștință următoarele”[31];

A botránnyal összefüggésben emlegették a nevét „Numele lui a fost pomenit în legătură cu scandalul”[32].

Note

1. ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul instrumental.
2. Bidu-Vrănceanu 1997, p. 253.
3. Bussmann 1998, p. 574.
4. Dubois 2002, p. 251.
5. Crystal 2008, p. 248.
6. Klajn 2005, pp. 51–72. (gramatică sârbă).
7. Pentru simplificare, traducerile exemplelor sunt numai cu articol hotărât. De fapt, dat fiind că în aceste limbi nu sunt articole, în context pot corespunde în română și cu cuvinte articulate nehotărât sau nearticulate: „cu un doctor”, „cu pește” etc.
8. Klajn 2005, p. 78.
9. ^ Browne 2004, p. 28 (gramatică a diasistemului).
10. Prepoziția s(a) are variante în funcție de natura fonemului inițial al cuvântului următor.
11. Klajn 2005, p. 71.
12. ^ Klajn 2005, p. 160.
13. Complementul de loc al verbelor care exprimă deplasarea către locul respectiv se exprimă cu cazul acuzativ.
14. Un cuvânt ca v(j)etar are variante în funcție de standardul limbii: fără j în sârbă, cu j în celelalte standarde.
15. Klajn 2005, p. 161.
16. Browne 2004, p. 25.
17. ^ Barić 1997, p. 279 (gramatică croată).
18. ^ Klajn 2005, p. 230.
19. Barić 1997, p. 441.
20. Barić 1997, p. 404.
21. Klajn 2005, p. 137.
22. Rounds 2001, p. 124.
23. ^ P. Lakatos 2006, pp.161–162.
24. ^ Szende – Kassai 2007, pp. 118–119.
25. Rounds 2001, p. 199.
26. Maghiara nu are categoria genului gramatical, prin urmare sexul persoanei nu reiese fără un context suficient.
27. P. Lakatos 2006, p.157.
28. Szende și Kassai 2007, p. 168.
29. Rounds 2001, p. 203.
30. Szende și Kassai 2007, p. 152.
31. Szende și Kassai 2007, p. 159.
32. Szende și Kassai 2007, p. 167.

Surse bibliografice

• hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 2 iunie 2019)
• Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii Arhivat în 13 aprilie 2023, la Wayback Machine., București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 2 iunie 2019)

• en Browne, Wayles și Alt, Theresa, A Handbook of Bosnian, Serbian, and Croatian (Manual de bosniacă, sârbă și croată), SEELRC, 2004 (accesat la 2 iunie 2019)
• en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics Arhivat în 23 ianuarie 2022, la Wayback Machine. (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 2 iunie 2019)

• Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 2 iunie 2019)

• en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics Arhivat în 10 noiembrie 2018, la Wayback Machine. (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 2 iunie 2019)

• fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002

• sr Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika Arhivat în 23 aprilie 2016, la Wayback Machine. (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005. ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 2 iunie 2019)

• hu P. Lakatos, Ilona (coord.) Grammatikai gyakorlókönyv (mintaelemzésekkel és segédanyagokkal) [Exerciții de gramatică (cu analize model și materiale ajutătoare)], Budapesta, Bölcsész Konzorcium, 2006, ISBN 963-9704-28-8 (accesat la 2 iunie 2019)

• en Rounds, Carol, Hungarian: an Essential Grammar Arhivat în 28 martie 2018, la Wayback Machine. (Gramatică fundamentală a limbii maghiare), Londra / New York, Routledge, 2001, ISBN 0-203-46519-9 (accesat la 2 iunie 2019)

• fr Szende, Thomas și Kassai, Georges, Grammaire fondamentale du hongrois (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Paris, Langues et mondes – l’Asiathèque, 2007 ISBN 978-2-91-525555-3 (accesat la 2 iunie 2019)

Vezi și

• Caz (gramatică)
• Declinare