Catedrala Patriarhală din București
Catedrala Patriarhală este o biserică din București, situată pe Dealul Patriarhiei, ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită în timpul lui Mihnea al III-lea în anul 1658. În anul 1668 sediul Mitropoliei Ungrovlahiei a fost mutat de la Târgoviște la București, iar lăcașul a devenit catedrală mitropolitană. Din anul 1925 lăcașul a fost catedrală patriarhală. Catedrala Patriarhală din București este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-m-A-18571.01.[1] IstoricNu s-au păstrat date despre meșterul care a coordonat construirea edificiului, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logofătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu. DescriereBiserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Sf. Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la data de 13 iulie 1774. În prezent, catedrala este integrată în „Ansamblul patriarhal”[2], compus din[1]:
Imagini
Note
Lectură suplimentară
Vezi șiLegături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia