Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz

Carl I Ludwig Frederick
Duce de Mecklenburg-Strelitz Prinț de Mirow
Date personale
Nume la naștere	Karl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg
Născut	23 februarie 1708(1708-02-23) Strelitz, Ducatul Mecklenburg-Strelitz, Sfântul Imperiu Roman
Decedat	5 iunie 1752 (44 de ani) Mirow, Republica Democrată Germană, Germania
Înmormântat	Schlosskirche Mirow[*][[Schlosskirche Mirow |​]]
Părinți	Adolf Frederick II, Duce de Mecklenburg-Strelitz Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen
Frați și surori	Adolf Frederick al III-lea Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz
Căsătorit cu	Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen
Copii	Ducesa Christiane Ducesa Karoline Ducele Adolf Friedrich IV Ducesa Elizabeth Christine Ducesa Sophie Louise Ducele Carol al II-lea Ducele Ernst Gottlob Regina Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei Ducele Gotthelf Ducele George Augustus
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Mecklenburg-Strelitz
Modifică date / text

Ducele Carl Ludwig Frederick de Mecklenburg, Prinț de Mirow (germană Herzog Carl Ludwig Friedrich zu Mecklenburg, Prinz von Mirow; n. 23 februarie 1708 – 5 iunie 1752) a fost un  membru al Casei de Mecklenburg-Strelitz și tatăl reginei Charlotte a Marii Britanii și a Hanovrei. 

Biografie

Carl s-a născut la Strelitz și a fost singurul fiul al Ducelui de Mecklenburg-Strelitz, Adolphus Frederick al II-lea și a celei de-a treia soții, Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen. Tatăl său a murit când el avea doar trei luni. I-a succedat fratele său vitreg mai mare, sub numele de Adolphus Frederick al III-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz. Carl a moștenit de la tatăl său domeniile Mirow și Nemerow.[1] După decesul tatălui el a locuit la Mirow împreună cu mama sa.[2] Mai târziu a urmat cursurile Universității Greifswald din Pomerania.[1]

Carl, care cânta la flaut a făcut în 1726 un tur european pentru a învăța mai multe despre muzică.[3] După ce a vizitat Geneva, Italia și Franța a mers la Viena și a intrat, pentru scurtă vreme, în serviciu militar al Sfântului Imperiu Roman ca locotenent colonel înainte de a se întoarce la Mirow.[2]

După ce a părăsit armata, Carl a locuit cu familia în castelul de la Mirow, petrecându-și cea mai mare parte a timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit.

Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare al lui Carl Ludwig Frederick, Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz.

Familie

La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I, Duce de Saxa-Hildburghausen.[4] Ea a fost regentă pentru fiul ei în 1752 și a jucat un rol important în lupta pentru tron. Ei au avut zece copii dintre care doar șase au atins vârsta adultă:

• Christiane (6 decembrie 1735 - 31 august 1794)
• Caroline (n./d. 22 decembrie 1736)
• Adolf Friedrich al IV-lea, Duce de Mecklenburg-Strelitz (5 mai 1738 - 2 iunie 1794)
• Elisabeth Christine (13 aprilie 1739 -9 aprilie 1741)
• Sophie Louise (16 mai 1740 - 31 ianuarie 1742)
• Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz (10 octombrie 1741 – 6 noiembrie 1816)
• Ducele Ernest Gottlob de Mecklenburg (27 august 1742 - 27 ianuarie 1814)
• Charlotte de Mecklenburg-Strelitz ((19 mai 1744 – 17 noiembrie 1818); căsătorită în 1761 cu regele George al III-lea al Marii Britanii
• Gotthelf (29 octombrie 1745 - 31 octombrie 1745)
• Ducele Georg Augustus de Mecklenburg (16 august 1748 - 14 noiembrie 1785)

Prin fiica lor Charlotte, Carl Ludwig Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a urcat pe tronul Marii Britanii în 1820.

Note

1. ^ Watkins, John (1819). Memoirs of Her Most Excellent Majesty Sophia-Charlotte, Queen of Great Britain. H. Colburn. pp. 28–30. 
2. ^ Carlyle, Thomas (1866). History of Friedrich the Second Called Frederick the Great. Harper & Brothers. pp. 477, 478. 
3. Sardelli, Federico Maria; Michael Talbot (2007). Vivaldi's Music for Flute And Recorder. Ashgate Publishing. p. 43. ISBN 0-7546-3714-X. 
4. Online Gotha

Bibliografie

• Watkins, John (1819). Memoirs of Her Most Excellent Majesty Sophia-Charlotte, Queen of Great Britain. H. Colburn. pp. 28–30.
• Carlyle, Thomas (1866). History of Friedrich the Second Called Frederick the Great. Harper & Brothers. pp. 477, 478.
• Sardelli, Federico Maria; Michael Talbot (2007). Vivaldi's Music for Flute And Recorder. Ashgate Publishing. p. 43. ISBN 0-7546-3714-X.