Cantharellus melanoxeros

Cantharellus melanoxeros sin. Craterellus melanoxeros
melanoxeros
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Încrengătură:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Cantharellales
Familie:	Cantharellaceae
Gen:	Cantharellus
Specie:	C. melanoxeros
Nume binomial
Cantharellus melanoxeros Desm. (1830)
Sinonime
Craterellus melanoxeros (Pers.) Pers. (1825) Craterellus melanoxeros (Desm.) Pérez-De-Greg. 2000
Modifică text

Cantharellus melanoxeros (Jean Baptiste Desmazières, 1830), sin. Craterellus melanoxeros (Jean Baptiste Desmazières, 1830 ex Miquel À. Pérez-De-Gregorio, 2000), a încrengăturii Basidiomycota din ordinul Cantharellales, în familia Cantharellaceae și de genul Craterellus[1][2] este o specie de ciuperci comestibile devenită foarte rară. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar joacă și un rol în descompunerea materialului organic din ecosistemul său. Un nume popular nu este cunoscut. Ciuperca trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord sociabil, aproape mereu în tufe mai mari în păduri de foioase sub stejari și fagi. Preferă locuri mai călduroase pe soluri brune neutre până la alcaline, dar sărace în nutrienți, peste calcar, marnă sau silicați bogați în baze.Timpul apariției este de la începutul lui iunie până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie

Desm.

Numele binomial Cantharellus melanoxeros a fost determinat de micologul francez Jean Baptiste Desmazières și publicat în volumul 2 al operei lui Augustin Pyramus de Candolle din 1830, anume Botanicon gallicum seu synopsis plantarum in flora Gallica descriptum.[5]

Apoi, în anul 2000, micologul spaniol (catalan) Miquel Àngel Pérez-De-Gregorio Capella (n. 1963) a transferat specia la genul Craterellus sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Bolets de Catalunya.[6] Această denumire a fost preluată repede în general și mai este folosită.

Dar s-a dovedit, că această ciupercă este de genul Cantharellus și în urmă, numele actual valabil este, conform Index Fungorum și MycoBank din nou denumirea lui Desmazières.

Taxonul Cantharellus melanoxeros este cel valabil insa prezent (2025), denumirea lui Miquel Àngel Pérez-De-Gregorio Capella a rămas doar sinonim, deși tot mai apare în multe cărți micologice.

Epitetul specific se trage din cuvintele grecești vechi (greacă veche μέλας=negru)[7] și (greacă veche ξηρός=uscat, arid),[8] datorită caracteristicilor ei.

Descriere

• Pălăria: cu un diametru de 3-7 (10) cm și o grosime de 1-4 cm, este în tinerețe convexă cu margini regulate răsfrânte în jos și cărnoasă. La maturitate se aplatizează cu un centru ușor scufundat, dar neombilicat. Odată cu vârsta se prezintă în forma unei pâlnii tare adâncite cu crăpături puternice și teșituri, cu marginea ondulată, adesea lobată, fâlfâită neregulat. Cuticula uscată, inițial pufos-păroasă, devine destul de repede netedă. Coloritul variază, el poate fi albicios până la ușor roz, galben de gălbenuș de ou, ocru-auriu, galben-maroniu cu nuanțe de violet, dar chiar și ocru-maroniu sau gri-brun, decolorând ulterior, devenind mai palid.
• Himenoforul: nu are lamele ci pseudo-lamele (stinghii) puternic decurente care sunt late, groase, crestele fiind anastomozate, bifurcate, vizibil subțiri la stipulă și conectate prin nervuri transversale. Partea de dedesubt este ondulată până la încrețită când este tânără, la maturitate cu nervuri ascuțite. Coloritul inițial roz deschis tinde între gălbui deschis, gri deschis și cenușiu, devenind gri-violet deschis până violet pal la exemplare mai bătrâne. Înnegrește atunci când este apăsată.
• Piciorul: neted, uneori încrețit, compact și ferm, are o înălțime de 3-8 (10) cm și o grosime de 0,8-1,5cm, este cilindric, mai lat spre pălărie și îngustat conic la bază, pe interior plin, dar gol când este bătrân. Este adesea curbat, apărând frecvent în mănuchiuri care, nu rar, sunt chiar topite împreună la nivelul pălăriilor. Coloritul este galben strălucitor sau galben de lămâie, dar fără strălucire.
• Carnea: este tare, fermă, robustă, elastică, pal galbenă, chiar și albicioasă până la ușor roz, înnegrind la rănire și la bătrânețe. Are un miros fructuos, foarte aromatic și cu un gust ușor piperat, mai puternic ca la gălbiori, dar plăcut. Aproape niciodată este năpădită de viermi.[3][4]
• Înnegrirea: Întreaga ciupercă se înnegrește pe măsură ce crește și cu atât mai mult pe măsură ce se usucă. Cu toate acestea, corpurile fructifere tinere nu prezintă încă atât de clar această decolorare, astfel încât ciuperca ar putea fi apoi confundată cu Cantharellus ianthinoxanthus, care însoțește și fagii. Este, de asemenea, extrem de rar.[9]
• Caracteristici microscopice: are spori larg elipsoidali cu un conținut granular, de culoare crem cu o mărime de 9-(11,5) 12 x 6 (6,5)-7 (7,5) microni. Pulberea lor albă apare în mase. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt clavate, în formă de măciucă, măsurând 80 x 8 microni.[10][11]
• Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

• 
  C. melanoxeros tineri și bătrâni
• 
  C. melanoxeros (Desm.) Pérez-De-Greg. (15186707988)]] tineri și maturi
• 
  C. melanoxeros smoc
• 
  C. melanoxeros bătrâni

Confuzii

În mod general, acest burete poate fi confundat numai cu alte soiuri cu toate comestibile de genul Cantharellus, Craterellus sau Gomphus, ca de exemplu cu exemplare mai închise ale lui Cantharellus cibarius sau Cantharellus friesii,[12] Cantharellus ianthinoxanthus sin. Craterellus ianthinoxanthus + imagini,[13] Craterellus cornucopioides var. konradii,[14] Craterellus lutescens sin. Cantharellus lutescens (crește și împreună cu trompeta căprioarei în același loc),[15] Craterellus sinuosus sin. Pseudocraterellus undulatus,[16] Craterellus tubaeformis var. Cantarellus tubaeformis,[17] respectiv cu comestibilul Gomphus clavatus.[18]

Ciuperci asemănătoare în imagini

• 
  Cantharellus cibarius
• 
  Cantharellus cibarius
• 
  Cantharellus friesii
• 
  Cantharellus ianthinoxanthus sin. Craterellus ianthinoxanthus
• 
  Craterellus cornucopioides var. konradii

• 
  Craterellus lutescens
• 
  Craterellus sinuosus sin. Pseudocraterellus undulatus
• 
  Craterellus tubaeformis sin. Cantarellus tubaeformis
• 
  Gomphus clavatus

Valorificare

Cantharellus melanoxeros est o ciupercă comestibilă grozavă care a fost întotdeauna rară. În prezent habitatele sale sunt adițional deosebit de amenințate prin acidificare și îmbogățirea pământului cu nutrienți. Se spune că specia are o aromă de gălbior deosebit de intensă. Dar cu siguranță ar trebui să fie protejată sia cruțată datorită rarității sale. Toate descoperirile speciei ar trebui să rămână în habitat fără excepție.[19] Este clasificată în Lista Roșie ca pe cale de dispariție.[20]

Note

1. Index Fungorum
2. MycoBank
3. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 448-449 - 2, ISBN 88-85013-25-2
4. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 306-307 - 4, ISBN 978-3-440-13447-4
5. Jean Baptiste Desmazières în: Augustin Pyramus de Candolle: Botanicon gallicum seu synopsis plantarum in flora Gallica descriptum, vol. 2, Paris 1830, p. 799
6. Miquel À. Pérez-De-Gregorio|Pérez-De-Greg.]] Bolets de Catalunya: Editura Societat Catalana de Micologia, Barcelona 2000, p. 908
7. Dr. Karl Schenkl: „Griechisch-Deutsches Schulwörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 2, Editura Carl Gerold’s Sohn, Viena 1870, p. 496
8. Gustav Eduard Benseler: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Schul-Wörterbuch”, Editura B.G. Teubner, Leipzig 1882, p. 567
9. Jurnalul micologic „Der Tintling”
10. https://www.cromushrooms.eu/index.php/?layout=edit&id=334 CRO Mushrooms
11. Peter Karasch: Pilze am Ammersee
12. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7
13. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 450-451, ISBN 3-405-12081-0
14. Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora”, vol. 2, pârțile 1-2, Edituira G. Fischer, Stuttgart 1955, p. 65
15. Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 590, ISBN 3-85502-0450
16. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 450-451, ISBN 3-405-11774-7
17. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441, ISBN 3-405-11774-7
18. Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 211-212, ISBN 3-426-00312-0
19. https://www.pilzbuch-pilzwelten.de/schwaerzender-leistling/craterellus-melanoxeros.html Pilzbuch-Pilzwelten
20. https://www.rote-liste-zentrum.de/de/Detailseite.html?species_uuid=730e486d-e1e5-41e7-8ae9-d528f30a1489 Centrala Listei Roșii

Bibliografie

• Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
• Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7
• Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
• Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2009, ISBN: 978-3440135389* Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
• Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
• German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
• German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 2: „Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, Editura Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 978-3-8001-3531-8</ref>
• Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2021, p. 61
• David Norman Pegler, P. J. Roberts, B. M. Spooner, Royal Botanic Gardens, Kew: „British Chanterelles and Tooth-fungi - An Account of the British Cantharelloid and Stipitate Hydnoid Fungi”, Editura Royal Botanic Gardens, Londra 1997, ISBN: 978-1900-34715-0
• Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-27430-1474-2
• Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0

Legături externe

• Materiale media legate de Craterellus melanoxeros la Wikimedia Commons
• Cantharellus melanoxeros, mai multe imagini 1
• Cantharellus melanoxeros, mai multe imagini 2
• Cantharellus melanoxeros, film în limba germană
• Cantharellus melanoxeros, film în limba italiană