Camil Baciu
Camil Baciu (născut Camillo Kaufman, n. , Galați, România – d. aprilie 2005) a fost un ziarist și scriitor român evreu asociat cu literatura științifico-fantastică.[1] A fost prieten cu, printre alții, Iordan Chimet (cu care a făcut parte dintr-un grup anti-nazist) și Gheorghe Ursu. S-a exilat în Franța în 1969.[1] BiografieA studiat la liceul Vasile Alecsandri din Galați și Institutul Politehnic din București. A lucrat șapte ani în profesia sa, dar mai târziu s-a orientat către o altă direcție, scriind proză și piese de teatru. A fost jurnalist la Flacăra, dar apoi a fost dat afară din partidul comunist în 1968 și de la revistă. A făcut o plimbare cu o mică lotcă (și o iubită) pe Dunăre, de la Porțile de Fier până în Delta Dunării și a transmis telefonic reportaje către ziarul Sportul popular.[1] A plecat în Franța în 1969, la Lyon, unde a scos o revistă de „humor negru și absurd“ intitulată Le Chronogonmoscopographe (1970) și „a oferit-o gratuit celor capabili să-i citească titlul dintr-o suflare“; a apărut doar primul număr. S-a mutat apoi la Paris, unde a lucrat la fabricile Renault. A călătorit în Israel, unde s-a căsătorit, iar cuplul a avut o pereche de gemeni.[1] În 1974 a scris piesa de teatru Pledoarie pentru Augustin, care a fost interpretată la Théâtre de l'Atelier din Paris. A ținut conferințe publice în Belgia și Israel.[2] Opera
Literatură pentru copii
Romane
Colecții
Povestiri
Note
Bibliografie
|
Portal di Ensiklopedia Dunia