Biușa, Sălaj

Biușa
Bősháza
—  sat  —
Biușa Biușa (România) Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 47°25′23″N 23°14′42″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Sălaj
Comună	Benesat
SIRUTA	140271
Atestare documentară	1387
Altitudine[2]	209 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	431 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	457037
Prefix telefonic	+40 x60[1]
Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Biușa (în maghiară: Bősháza) este un sat în comuna Benesat din județul Sălaj, Transilvania, România.

Istorie

Prima mențiune documentară a localității Biușa este în anul 1387 când această localitate este menționată ca localitate maghiară „villae hungaricalis” aparținând cetății Cheud din Comitatul Solnoc-Dăbâca.

La 1388 localitatea este menționată sub numele Beushaza, numele ei evoluând în diferite perioade ale istoriei după cum urmează: 1388 -Beushaza, 1423 - Beoshaza, 1433 - Bewshaza, 1450- Bwshaza, 1487 - Beushaza, 1549 - Beősshaza, 1580 - Beoshaza, 1733 - Biusza, 1750 - Bőlcshaza, 1850 - Bőshaza-Binzse, 1854 - Bőshaza-Binje.

Cea mai utilizată denumire este Bősháza, denumire care provine de la ungurul "Böős", cel care a fost fondatorul localității. Sermnificația numelui Böős este „șeful națiunii”, probabil a satului. Acest lucru este explicabil deoarece, însăși autoritățile timpului numeau satele după numele întemeietorului sau stăpânului, din anumite interese social-economice: asigurarea dărilor prin întemeietor sau stăpân, întrucât satul devenea prin aceasta „persoană juridică”. În sat s-au așezat și câțiva bogomili veniți din sudul Dunării, care până la urmă au trecut la ortodoxie. Mărturie sunt crucile inelate de lângă cimitirul ortodox.

Note

1. x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
2. Google Earth 

Bibliografie

• Petri Mór, Szilágy varmegye monographiája, vol III, Budapesta, 1902, p.163.
• Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 458.
• Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol I (A-N), Ed. Academiei R.S.R., București, 1967, p.81.
• Ibidem, p 82.
• Ibidem, p. 100.
• Szilagyagi magyarok,Kriterion kőnyvkiadar, Bukarest-Kolozvar, p. 348.
• Ștefan Pascu, Op. cit, p.476.