ro Biserica Sf. Gheorghe din Streis%C3%A2ngeorgiu

Poziționare
Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu

Coordonate	45°44′N 23°01′E ({{PAGENAME}}) / 45.73°N 23.02°E
Localitate	Streisângeorgiu, Streisângeorgiu
Oraș	Călan
Țara	România^[1]
Adresa	239
Edificare
Data începerii construcției	secolul al XI-lea
Clasificare
Cod LMI	HD-II-m-A-03454
Modifică date / text

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este o biserică ortodoxă aflată în localitatea omonimă, în marginea orașului Călan, județul Hunedoara. Construită în stilul romanic, între 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. Nu numai vechimea ce și arhitectura ei bine conservată, pictura valoroasă din trei perioade diferite: 1313-14, 1409 și 1743, și nu mai puțin situl arheologic, fac din această biserică una dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură medievală transilvană. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istoricecu cod LMI HD-II-m-A-03454.

Istoric

Săpăturile arheologice au relevat vechimea neașteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscripției slavo-române din biserică. Inscripția a fost descoperită în altarul bisericii, în timpul unor sondaje asupra pereților. Mormintele din jurul bisericii datează din secolele XII-XIII. Stratigrafia mormintelor și alte date au permis concluzia că înaintea bisericii de zid, a existat o biserică de lemn, cu același plan și aceleași dimensiuni datată în a doua jumătate a secolului al XI-lea ^[2]

Textul inscripției slavo-române de la 1313 în forma găsită pe zid:

În anul 1313/1314 am făcut biserica

cu ajutorul sfântului Gheorghe

și al Maicii Domnului și al tuturor

sfinților, întru ajutorul

și iertarea păcatelor cneazului

Balea și întru ajutorul și mântuirea

și iertarea păcatelor

popii Naneș

și ale lui Teofil zugravul

Pictura murală interioară se păstrează din trei etape succesive, cea inițială din 1313-1314, refăcută în 1409 și 1743. La jumătatea secolului 18 biserica apare sub jurisdicția episcopului român unit de Făgăraș, Ioan Inocențiu Micu-Klein, conform pisaniei din 1743 (vezi foto alăturat) În secolul 18 sau 19 bisericii i s-a adăugat o tindă spre vest, care a fost demolată în urma restaurărilor din anii 1970. La exterior, pe zid, dar și în interiorul bisericii se observă lespezi romane preluate de la o villa rustica din apropiere.

Note

^ Monuments database, 7 noiembrie 2017
^ G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10

Bibliografie

Studii monografice

Iorga, Nicolae (1926). „Cea mai veche ctitorie de nemeși români din Ardeal (1408-9)”. Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice. III (VI): 171-175, București ediție digitală.

Studii generale

Porumb, Marius (1998). Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII. București: Editura Academiei Române. ISBN 973-27-0572-8.
Moisescu, Cristian (2001). Arhitectura românească veche I. București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0440-9.