Biometrie

Biometria (gr. bios = viață, metron = măsură) este o ramură a biologiei în care se utilizează metodele statistice, calculul probabilităților și principiile analizei matematice pentru studiul ființelor vii. De asemenea, se poate aplica la diferite nivele de organizare a materiei vii[1]:

• biometria nucleului (cariometria);
• biometria celulelor (citometria);
• biometria țesuturilor (histometria);
• biometria organelor (viscerometrie, osteometrie);
• biometria părților corpului (somatometrie).

Biometria cuprinde metode de recunoaștere unică a oamenilor pe baza uneia sau mai multor trăsături intrinseci fizice sau comportamentale. În informatică, în special, biometria este folosită ca o formă de gestionare a accesului de identitate și de control al accesului. Este utilizată de asemenea, pentru a identifica indivizi în grupuri aflate sub supraveghere.

Tehnologia biometrică oferă metode automate de identificare sau autorizare a unei persoane. Acestea se pot încadra în două mari clase[2]:

1. Metode fiziologice, legate în general de formele corpului. Exemplele includ, dar nu sunt limitate la amprente, geometria mâinii, recunoașterea feței, recunoașterea irisului care a înlocuit-o în mare măsură pe cea a retinei, ADN și odor/miros.
2. Metode comportamentale, legate de comportamentul unei persoane. Exemplele includ, dar nu sunt limitate la ritmul tastării, mers și voce. Unii cercetători au inventat termenul de comportametrie pentru această clasă a datelor biometrice[3].

Referințe

1. ro Rusu V., Dicționar Medical, Ed. Medicală, București, 2001
2. ro http://black-sign.com/tehnologie Arhivat în 19 februarie 2014, la Wayback Machine. Accesat la 6 aprilie 2014
3. ro Nicolae Sfetcu, Date biometrice Arhivat în 7 aprilie 2014, la Wayback Machine., Informația de Severin, 3 sep 2010. Accesat la 6 aprilie 2014

Legături externe

• ro „Biometrie” la DEX online

Vezi și

• Pașaport biometric
• Recunoașterea amprentei
• Recunoașterea facială
• Recunoașterea vorbitorului
• Recunoașterea irisului
• Scanarea retinei