Aurel Cosma

Aurel Cosma
Date personale
Născut	26 septembrie 1867(1867-09-26)[3] Beregsău Mare[3] Austro-Ungaria, (astăzi România)
Decedat	31 iulie 1931 (63 de ani) [3] Timișoara[3]
Părinți	Damaschin și Maria (n. Panaiot)
Căsătorit cu	Lucia (n. Cosma)[3]
Cetățenie	Austro-Ungaria,  România
Etnie	română
Religie	ortodoxă[3]
Ocupație	avocat politician
Limbi vorbite	limba română
Prefect al județului Timiș-Torontal
În funcție 27 iulie 1919[1][2] – 4 aprilie 1920[1][2]
Ministru al Lucrărilor Publice
În funcție 24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923
Premii	Ordinul Național Steaua României[3][4] Ordinul „Coroana României”[3][4] Ordinul „Ferdinand I”[3][4] Meritul comercial și industrial[3][4] Ordinul Sfântul Sava[3][4] Ordinul Polonia Restituta[3][4] Ordinul Phoenix (Grecia)[3][4] Ordinul Sfântului Mormânt[3][4]
Partid politic	PNR, PNL
Rezidență	Timișoara
Alma mater	Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Cunoscut pentru	artizan al unirii Banatului cu România
Profesie	avocat[3]
Modifică date / text

Aurel Cosma (n. 26 septembrie S.V. 13 septembrie 1867, Beregsău Mare – d. 31 iulie 1931, Timișoara) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Date biografice

A fost un avocat și om politic, președinte al Partidului Național Român și al Consiliului Național Român din Timișoara, membru al Marelui Sfat Național Român, primul prefect al județului Timiș-Torontal după alipirea Banatului la România, deputat, senator și ministru al Lucrărilor Publice.

Studii

Aurel Cosma s-a născut ca fiu al învățătorului Damaschin (1844–1915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece, pentru a putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde la 28 aprilie 1894 a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza Pedeapsa cu moartea. Timp de un an, între 1890–1891 și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu.[3][5] În timpul studiilor a avut un rol important în distribuirea documentului Cestiunea română din Transilvania și Ungaria, interzis de autorități.[6]

La 23 septembrie 1894 s-a căsătorit cu Lucia, una din fiicele lui Partenie Cosma.[3]

Activitate profesională

Stagiatura și-o face în birourile de avocatură ale lui Pavel Rotariu și Emanuil Ungurianu. Examenul de avocat („cenzura”) îl trece la 16 aprilie 1896, iar din 7 mai face parte din Camerei Avocaților Timișoara.[3][5] La 7 februarie 1921 adunarea generală a membrilor a hotărât transformarea Camerei Avocaților în barou. Cu acea ocazie a fost ales primul decan al baroului în persoana avocatului Aurel Cosma.[7] A profesat avocatura până la moarte.[3]

Activitate politică

Ca avocat, a scris în gazetele vremii numeroase articole politice[3] și a colaborat la partea de jurisprudență din Enciclopedia Română.[3][8][9] A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului.[3]

Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului.[3]

În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii Bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român.[3]

La 17 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat Timișoara — revendicând întreg Banatul — și desființând organizațiile românești. Deși ocupanții au încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România.[3][5]

La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma.[1][2][10][11] Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu.[3][5] În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.[3]

Decorații și onoruri

• Ordinul Național Steaua României, Comandor;[3][4]
• Ordinul „Coroana României”, Mare Cruce;[3][4]
• Ordinul „Ferdinand I”, Comandor;[3][4]
• Ordinul Sfântul Sava (en), Mare Cruce;[3][4]
• Ordinul Polonia Restituta, Mare Cruce;[3][4]
• Ordinul Phoenix (en), Mare Cruce;[3][4]
• Ordinul Sfântului Mormânt, Mare Ofițer;[3][4]
• Medalia „Meritul comercial și industrial”, clasa I;[3][4]
• Cetățean de onoare al orașului Timișoara;[3][4][5]
• Bust pe Aleea Personalităților, inaugurat la 3 august 2009;[12][13]
• O stradă din Timișoara îi poartă numele.[14]

Note

1. ^ Prefecții de-a lungul timpului, prefecturatimis.ro, accesat 2016-07-30
2. ^ Vali Corduneanu, Vasile Dudaș, Prefecții județului Timiș Torontal (1919-1949), Timișoara: Ed. Marineasa, 2009
3. ^ Aurel Cosma jr., Bănățeni de altă dată, vol. 1, Timișoara: 1933, pp. 101–105
4. ^ Timișoara, Cimitirul din Calea Buziașului - Mormântul lui Aurel Cosma Arhivat în 18 august 2016, la Wayback Machine., banaterra.eu, 10 octombrie 2009, accesat 2016-07-29
5. ^ Arhivele Naționale ale României, Fond familial Aurel Cosma 1884–1980, arhivelenationale.ro, accesat 2016-07-30
6. Liana Păun, Timișoara uitată: Aurel Cosma, primul prefect român și unul dintre cei mai fervenți apărători ai mișcării naționale. Vezi cum era împărțit Banatul la începutul anilor 1900, 20 decembrie 2015, accesat 2016-07-30
7. Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Timiș, extras din Lazăr Gruneanțu, Istoria Baroului Timiș, Timișoara: Ed. Mirton, 2010
8. Corneliu Diaconovich, Autorii „Enciclopediei Române” (tom. I) Arhivat în 7 august 2016, la Wayback Machine., digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
9. Corneliu Diaconovich, Autorii tom. II ai „Enciclopediei Române” Arhivat în 7 august 2016, la Wayback Machine., digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
10. Stefan Both, „Războiul Rece“ dintre România și Serbia, pentru Banat. Evacuarea armatei sârbe și instaurarea primei administrații românești, în anul 1919, adevarul.ro, 2 august 2014, accesat 2016-07-30, citând lucrarea: Vasile Dudaș, Banatul în anii primei mari conflagrații mondiale, Timișoara: Ed. David Press Print, 2014
11. Ionela Moscovici, Misiunea franceză de interpunere în Banat: martie-mai 1919, banatica.ro, accesat 2016-07-30
12. Primăria Timișoara, Lista pentru Aleea Personalităților Timișene Arhivat în 19 septembrie 2016, la Wayback Machine., HCL 132/24.03.2009, Anexa 1
13. Delia Grigore, S-a inaugurat Aleea personalităților, vestul.ro, 3 august 2009, accesat 2016-07-26
14. Cod poștal Strada Cosma Aurel, doctor, Timișoara, Timiș, coduripostale.com.ro, accesat 2016-07-30

Lectură suplimentară

• Vasile Dudaș, Aurel Cosma (1867–1931), Timișoara, Ed. Mirton, 1998, ISBN 973-578-591-9
• Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
• Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005
• Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
• Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe

• dspace.bcucluj.ro: BCUCLUJ_FP_280244_1935_001_009.pdf, în Luceafărul 1 septembrie 1935, pag. 390 - 397, accesat 27 noiembrie 2020:

1. Amintiri despre Dr. Aurel Cosma - de Dr. Vasile Lăzărescu, Episcop al Caransebeșului
2. Prinos memoriei lui Dr. Aurel Cosma - de Cornel Cornean
3. Un îndrumător al Românilor Bănățeni: dr. Aurel Cosma - de St. Vlădescu

• Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
• 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații

Vezi și

• Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia