|
Armata de Nord
Armata de Nord a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, prin transformarea Corpului IV Armată întărit cu Divizia 2 Cavalerie și unitățile aflate în dispozitivul de acoperire a frontierei de pe Carpații Orientali. La intrarea în război, Armata de Nord a fost comandată de generalul de divizie Constantin Prezan. Armata de Nord a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, între 14/27 august 1916 - 1/13 decembrie 1916, participând la două operații de nivel strategic din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul lunii octombrie 1916 în compunerea armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la operațiile militare până la sfârșitul războiului Pregătiri de războiAcoperirea frontierei Având în vedere că Puterile Centrale aveau dislocate trupe la frontierele cu România încă de la izbucnirea conflictului mondial (în sud Armata 3 bulgară era concentrată din octombrie 1915), forțe ce puteau să atace din primele zile de după o eventuală intrare a României în război, a determinat comandamentul român să ia măsuri oentru înființarea unor grupuri care să asigure acoperirea frontierei, mobilizarea și concentrarea grosului forțelor, dispuse din timp de pace pe principalele direcții de acțiune. Pe frontul Armatei de Nord, au fost concentrate în dispozitivul de acoperire un număr de 38 batalioane de infanterie și 22 baterii de artilerie, cu un număr de 41.000 de militari, organizate în grupuri de acoperire, astfel:[3]:p. 107
MobilizareaConform planului, la declararea de mobilizării, se executau următoarele activități: constituirea comandamentului Armatei de Nord prin transformarea comandamentului Corpului IV Armată, completarea cu efective la nivelul ștatelor de război pentru unitățile active (Diviziile 7, 8 Infanterie și 2 Cavalerie precum și a Brigăzii 2 Călărași), constituirea marilor unități de rezervă Divizia 14 Infanterie și Brigada 4 Mixtă. Totalul forțelor mobilizate de Armata de Nord era de 70 batalioane de infanterie, 35 de escadroane de cavalerie și 61 bateriii de artilerie.[1]:p. 226[4]:p. 50[5] În plus, armata mai avea la dispoziție:o escadrilă aviație, un spital mobil, un detașament jandarmi pedeștri, un detașament jandarmi rurali, o secție telegrafie, o secție telegrafie fără fir și serviciile armatei.[4]:p. 61 Completarea cu efective se făcea de la părțile sedentare ale unităților, în acest sens fiindprevăzută înființarea unei mari unități - Divizia 4 Marș, dislocată la Bacău, transformată începând cu luna octombrie 1916 în Centrul de instrucție al Armatei de Nord. În aceste unități se făcea instrucția preliminară a personalului destinat completării, înainte de a fi trimis la unitățile operative de pe front. [4]:p. 80 Având în vedere evoluțiile de pe frontul de est în contextul ofensivei Brusilov, la 2 august 1916, Divizia 14 Infanterie și Brigada 4 Mixtă au fost aduse la efectivele de mobilizare și au fost concentrate: prima, începând din noaptea de 3/4 august, în zona Pipirig-Târgu Neamț; iar cea de a doua, începând din noaptea de 7/8 august, în zona Stejaru-Doamna (județul Neamț). Totodată a fost adusă la efective de război și Divizia 2 Cavalerie. [4]:p. 155 Mobilizarea a fost decretată în ziua de 14 august, prima zi de mobilizare începând la ora 24, în noaptea de 14/15 august. Mobilizarea a durat; 12 ore pentru partea activă a regimentelor de roșiori; 5 zile pentru partea complementară a regimentelor de roșiori, regimentele de călărași, regimentele de infanterie și comandamente; 6 zile pentru unitățile de artilerie, trupe speciale si servicii divizionare și 10 zile pentru serviciile de etapă. Au fost mobilizate 25 de contingente - 1892-1896, din care contingentele 1910-1916 preponderent pentru unitățile active de infanterie și cavalerie, contingentele 1898-1910 preponderent pentru unitățile de artilerie, specialități, precum și pentru unitățile de rezervă de infanterie și cavalerie, iar contingentele 1892-1898 pentru unitățile teritoriale și de miliții. [4]:pp. 162-163 Concentrarea Proiectul de operații prevedea ca „prima adunare a trupelor Armatelor 1, 2 și de Nord, după debarcarea lor din trenurile de transport, se va face în vecinătatea frontierei muntoase a Carpaților”. În acest sens, pentru marile unități ale Armatei de Nord au fost stabilite următoarele raioane de concentrare: Cartierul general alarmatei la Bacău; Divizia 14 Infanterie pe valea Bistriței, în zona Buhalnița-Botosu-Straja-Pângărești, cu Brigada 4 Mixtă în zona Vadurile-Bistrița; Divizia 7 Infanterie in zona Leontinești-Moinești-Comănești-Dărmănești; Divizia 8 Infanterie pe valea Trotușului, în zona Tg. Ocna-Brătești-Trotuș; Divizia 2 Cavalerie in zona Onești-Râpele; Brigada 4 Călărași in zona Vânători sud-est Piatra Neamț. Brigada 38 Infanterie rămânea în rezerva armatei, în zona Bacău. [4]:p. 165 Datorită evoluției situației pe front în primele zile de război, concentrarea s-a executat astfel:
Planul de operațiiÎn prima etapă a ofensivei, Armata de Nord trebuia să realizeze în 8 zile o pătrundere de 60-100 km până la aliniamentul Deda, Reghin, ceea ce corespundea unui ritm mediu de înaintare cuprins între 7 și 12 km pe zi. În următoarele 4 zile (între a 25-a și a 29-a zi de la mobilizare), Armata de Nord trebuia să ajungă pe aliniamentul Cluj, Gherla, Dej, ceea ce însemna să acopere distanțe cuprinse între 50 și 70 km, ritmul mediu de ofensivă fiind stabilit la 13-17 km pe zi. În ultima etapă a ofensivei, Armatele 2 și de Nord, constituite într-un singur grup operativ, trebuiau să străbată, în 10 zile, până la Oradea și Debrețin, distanțe cuprinse între 170 și 245 km, într-un ritm mediu 17 pînă la 24 km pe zi. [1]:p. 2216 Participarea la operații - campania anului 1916Articol principal: Participarea României în campania anului 1916
Ofensiva în TransilvaniaArticol principal: Ofensiva Armatei României în Transilvania în campania anului 1916
În baza Directivei operative nr. 1 și a Ordinului Marelui Stat Major nr. 2768 din 13/26 august 1916, Armata de Nord, cu un efectiv inițial de 41.000 de militari (107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă.[1]:p. 277[6]:pp 243-245 În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau.[4]:pp 184-185 Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului.[4]:p. 184 Raportul de forțe era unul net favorabil părții române:[1]:p. 278
Etapa I (27 august -2 septembrie 1916)În prima etapă a ofensivei au acționat grupurile de acoperire, misiunea lor principală fiind de a asigura deschiderea trecătorilor din Carpații Orientali și crearea condițiilor favorabile pentru afluirea și concentrarea grosului forțelor armatei. Efectivele aflate la dispoziția Armatei de Nord au fost în această etapă au fost de 41.000 de militari, reprezentând 38% din prevederile de război (107.948 militari). Divizia 14 Infanterie (comandant – general de brigadă Paraschiv Vasilescu), cu un efectiv de 16.000 de militari grupați în 15 batalioane de infanterie și 8 baterii de artilerie, a organizat trei grupuri de acoperire: * Grupul „Bistrița”, format din 5 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilerie, * Grupul „Bistricioara”, format din 5 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilerie și * Grupul „Bicaz”, format din 5 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie. Până la data de 2 septembrie 1916, grupurile de acoperire ale Divizie 14 Infanterie au deschis trecătorile omonime atingând aliniamentul: vârful Călimănel – Bilbor – imediat vest Borsec – confluența valea Putnei cu Putna Puturoasă. [3]:p. 107 În același timp, a început deplasarea grosului forțelor diviziei din raionul de concentrare de pe valea Bistriței spre zona acțiunilor de luptă.[1]:p. 238[7]:p. 156 Divizia 7 Infanterie (comandant – general de brigadă Ioan Istrate), cu un efectiv de 14.000 de militari grupați în 13 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat două grupuri de acoperire: *Grupul „Ghimeș”, format din 9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie și * Grupul „Uz”, format din 4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie.[3]:p. 107 La sfârșitul etapei, Divizia 7 Infanterie a reușit deschiderea trecătorilor ajungând cu grupurile de acoperire pe aliniamentul gara Ghimeș – pantele estice ale munților Nemira.[1]:p. 238[7]:pp 264-265 Divizia 8 Infanterie (comandant – general de brigadă Ioan Pătrașcu), cu un efectiv de 11.000 de militari grupați în 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat un singur grup de acoperire, grupul „Ghimeș”.[3]:p. 107 Forțele Diviziei 8 Infanterie au eliberat orașul Târgu Secuiesc, la 30 august 1916, iar până la 2 septembrie au deschis trecătorile pătrunzând în depresiunea Târgu Secuiesc.[1]:p. 238[7]:p. 266 Divizia 2 Cavalerie (comandant – general de brigadă Grigore Basarabescu) concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad – Sfântu Gheorghe – Moacșa.[7]:p. 266 Etapa II (3 - 10 septembrie 1916)Obiectivul principal al Armatei de Nord în această etapă l-a constituit ocuparea depresiunile din estul Transilvaniei. Ca urmare a dislocării pe frontul românesc de noi unități austro-ungare, raportul de forțe între forțele române și austro-ungare s-a micșorat, în special la artilerie și mitraliere.[1]:p. 285
După o scurtă pauză operativă necesară introducerii în dispozitivul de luptă a unităților nou sosite pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița – Deda, eliberând orașul Toplița la 7 septembrie și pătrunzând în depresiunea Giurgeului. Divizia și-a continuat înaintarea traversând versantul estic al Munților Giurgeu atingând la sfârșitul etapei pe aliniamentul Dealul Negri (sud-vest Vatra Dornei) – înălțimea Gropșoara (cota 1.684 m) – vârful Curmătura (cota 1.386 m).[8]:p. 402 Divizia 8 Infanterie, după terminarea concentrării grosului forțelor, a intrat în dispozitivul de luptă al armatei între Diviziile 14 și 7 Infanterie, acționând cu Brigada 37 Infanterie pe direcția Remetea – vârful Bătrâna (1.637 m), iar cu Brigada 16 Infanterie pe direcția Gheorghieni – Joseni – Praid, eliberând la 7 septembrie orașul Gheorghieni.[7]:p. 156 Brigada 15 Infanterie, care alcătuise „Grupul de acoperire Ghimeș”, a ocupat flancul sudic al dispozitivului de luptă al diviziei, asigurând joncțiunea cu forțele Diviziei 7 Infanterie. După participarea la acțiunea de ocuparea a orașului Miercurea Ciuc, a continuat înaintarea forțând Oltul în două sectoare, la Sântimbru și Sânsimion pătrunzând pe pantele estice ale Munților Harghita. În urma pierderilor suferite în aceste acțiuni militare, Brigada 15 Infanterie a fost retrasă de pe front și trecută în refacere în rezerva Armatei de Nord.[4]:p. 284 La sfârșitul etapei, Divizia 8 Infanterie a ajuns pe aliniamentul pârâul Casva – Cașva – Ibănești – Praid. Divizia 7 infanterie după ce a atins cu o parte a forțelor malul stâng al Oltului, pe aliniamentul Sândominic– Mădăraș – Delnița, a ocupat orașul Miercurea Ciuc la 8 septembrie 1916, printr-o acțiune de dublă învăluire executată cu forțele Brigăzii 13 Infanterie din subordine și ale Brigăzii 15 Infanterie, din compunerea Diviziei 8 Infanterie. La sfârșitul etapei, Divizia 7 Infanterie atinsese aliniamentul : Sândominic – 4 km vest Miercurea Ciuc – intrarea în trecătoarea Ciba-Vlăhița.[8]:p. 402 Divizia 2 Cavalerie, a înlocuit parțial Brigda 15 Infanterie pe front, forțând Oltul și angajând lupte pe pantele Munților Harghita, atingând la sfârșitul etapei aliniamentul: muntele Cucului(1.558 m) – vârful Olișca Mare (1.374 m) – imediat vest Bixad. În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, a fost constituit, la 10 septembrie, Detașamentul „Colonel Constantin Colori”, format din Regimentul 85 Infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor și Broșteni.[9]:pp 255-256 Din cauza evoluțiilor de pe frontul de sud, la 8 septembrie, Marele Cartier General a transmis Armatei de Nord ordinul să treacă la apărare pe aliniamentul atins. Au continuat însă să mai fie desfășurate o serie de acțiuni locale în vederea rectificării frontului, până la 10 septembrie. La această dată, Armata de Nord, își îndeplinise misiunea de a ieși cu forțele principale în Podișul Transilvaniei. La sfârșitul etapei, forțele Armatei de Nord ocupau aliniamentul: Toplița – vârful Bătrâna (1.634 m) – Bucin – muntele Cucului – imediat vest Bixad. Etapa III (11 - 26 septembrie 1916) Obiectivele principale ale operațiilor Armatei de Nord au fost realizarea și menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) - Lunca Bradului – 12 km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul (în valea Homorodul Mare).[8]:p. 403 Divizia 14 Infanterie și-a reorganizat la 10 septembrie 1916 forțele în două grupuri „Detașamentul Colonel Colori” și „Detașamentul Căliman” cu misiunea asigurării flancului drept al armatei, interzicerii acțiunilor inamicului dinspre Bilbor și Toplița și izgonirea forțelor inamice de pe dealul Negri și vârful Pietrosul. Ca urmare a finalizării cu succes a acestor operații, forțele diviziei au atins aliniamentul: Răstolița – pantele vestice ale munților Gurghiu.[4]:pp 357-364 Divizia 8 Infanterie a respins inamicul pe tot frontul, atingând la 19 septembrie aliniamentul Ibănești – imediat est Sovata – Praid.[4]:p. 369 Divizia 7 Infanterie, a ocupat localitățile Vlăhița și Odorhei la 18 septembrie, realizând joncțiunea cu forțele Armatei 2 în zona localității Merești. Divizia 2 Cavalerie s‑a regrupat în zona Miercurea Ciuc, Jigodin, Leliceni, în vederea asigurării flancului stâng al armatei.[4]:p. 376 Operația ofensivă a Armatei de Nord, a reprezentat una din puținele reușite militare ale Armatei României în campania anului 1916. La sfârșitul operației ofensive cu o durată de circa o lună de zile (27 august - 1 octombrie) Armata de Nord și-a îndeplinit în totalitate misiunea primită prin planul de operații, atingând aliniamentul: Vatra Dornei - imediat est Răstolița - pantele vestice ale munților Gurghiu - imediat est Sovata - Praid - inclusiv orașul Odorhei.[8]:p. 404 Operația de apărare a trecătorilor din Carpații OrientaliArticol principal: Operația Armatei României de apărare a trecătorilor din Munții Carpați în campania anului 1916
Retragerea pe frontierăLa 1 octombrie 1916 ofensiva Armatei de Nord este oprită definitiv, Marele Cartier General transmițând la 9 octombrie 1916 un nou ordin de operații care prevedea că aceasta: „va menține pozițiile sale actuale, atât timp cât nu va fi atacată de forțe mult superioare. În fața atacurilor unor forțe numeroase se va retrage treptat pe frontieră, cu misiunea de a apăra teritoriul național, în regiunea cuprinsă între Valea Bistriței și Valea Cașinului”.[7]:p. 319 Sub presiunea evenimentelor și datorită erorilor înaltului comandament român, retragerea avea să se materializeze extrem de repede. După cum arăta uletrior, malițios și subiectiv, dar pe fond corect generalul Gheorghe Dabija:
Trebuie spus însă, că atât înaintarea cât și retragerea s-au executat conform ordinelor Marelui Cartier General, căruia îi revine principala responsabilitate pentru amploarea și durata operațiilor ordonate.
La 12 octombrie 1916 dispozitivul de luptă al armatei era practic stabilizat pe aliniamentul vechii frontiere de stat, cu Diviziile 14 și 7 Infanterie și 2 Cavalerie în primul eșalon și Divizia 8 Infanterie în rezerva armatei. Începând cu 12 octombrie 1916 au început să sosească de pe frontul din Dobrogea forțele Diviziei 15 Infanterie, care trebuiau să ocupe dispozitivul Diviziei 2 Cavalerie, la flancul stâng al armatei.[9]:pp 397-398 Prima Bătălie de la OituzArticol principal: Prima bătălie de la Oituz (1916)
Articole principale: Luptele de la Agăș și Goioasa (1916) și Lupta de pe valea Uzului (1916)
Articole principale: Luptele din Pasul Tulgheș (1916) și Lupta de pe muntele Cipchieș (1916)
Atitudinea eroică a Armatei de Nord în zilele grele ale retragerii din noiembrie 1916 avea să fie elogiată și dată ca exemplu de regele Ferdinand comandanților celorlalte armate, care începuseră să manifeste o atitudine defetistă și resemnată.
A Doua Bătălie de la OituzArticol principal: A doua bătălie de la Oituz (1916)
Redislocarea unităților pe alte fronturiÎncepând cu a doua jumătate a lunii octombrie 1916, încep să sosească pe frontul din Moldova primele unități ruse, cu misiunea de a le înlocui pe cele române. În noaptea de 15/16 octombrie Divizia 14 Infanterie este înlocuită de Corpul 36 Armată rus. Aceasta, împreună cu o brigadă din Divizia 2 Cavalerie erau planificate să intre în compunerea rezervei Marelui Cartier General. La 1 noiembrie 1916, și Divizia 8 Infanterie - aflată în rezerva Armatei de Nord - este pusă la rândul său la Dispoziția Marelui Cartier General. Astfel, la 1 noiembrie 1916, Armata de Nord mai avea doar două divizii în primul eșalon - Diviziile 7 și 15 Infanterie - și o brigadă de cavalerie în rezerva armatei.[9]:p. 443[10]:p. 153 Sub conducerea generalului Prezan, Armata de Nord a luptat disciplinat și eficient, atât pe timpul operației ofensive în Transilvania (27 august - 26 septembrie 1916), cât mai ales pe timpul retragerii pe linia frontierei de stat (septembrie-noiembrie 1916). Trebuie menționat că Armata de Nord a fost singura care a atins și menținut aliniamentul fixat prin planul de operații (Vatra Dornei – Răstolița – pantele vestice ale munților Gurghiului – Sovata – Praid – Odorhei), realizând o scurtare cu peste 120 de kilometri a lungimii frontului.[11]:p. 278 Ordinea de bătaie la mobilizareArticol principal: Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
 La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Armata de Nord avea următoarea ordine de bătaie:[12][10]
Reorganizări pe perioada războiuluiComandanțiPe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Armata de Nord a avut următorii comandanți:[10]
Note
Bibliografie
Vezi și
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
Portal di Ensiklopedia Dunia
