A colaborat la revista „Flacăra” între 1947-1949, la București. A revenit în Moldova în 1953. A lucrat ca profesoară la o școală de cultură și a început activitatea literară prin scrierea povestirilor pentru copii. Mai târziu, a scris romane, printre care Valul lui Traian (1968), Tăceri răscolite (1982), Labirintul (1990).[4]
„Romanele Ariadnei Șalari sunt dur-realiste, încrâncenate, mustind de vviață aspră, răvășitoare sub semnul destinului necruțător (război, foamete, deportări, repatrieri, lagăre de concentrare). Pecetea livrescului se resimte nu doar în stilul baroc, ci și în construcția savantă, în viziunea asupra lucrurilor, hrănită de lecturi dintre cele mai diverse.”
